Vacanța mea de vară - o experiență împărtășită cu tine
O poveste între prieteni
Pe acest blog - mai personal - mi-am propus să scriu câte un articol mai altfel... adică mai asemănător cu o împărtășire între 2 prieteni care se văd după vacanță, decât cu un articol. :-)
Ei bine, acum că te-am prevenit, dacă încă vrei să îl citești, hai să ți-l prezint...La începutul lunii august, ca să vorbim cu precizie de ceasornic, vineri, :-) am pus laolaltă haine, pantofi, creme de soare, un pic de nerăbdare și multă poftă de vară în mijlocul naturii și am închis fermoarul. Cele 2 valize erau numai bine de pline. Mai aveam în plus câte un rucsac cu merinde de ronțăit pe drum și o carte, bună de hrănit mintea. Pe a mea ți-o recomand și ție dacă ești pasionat de comunicare:
Anne Miller - Metaphorical selling ;)
Primul loc de popas a fost Austria
Nu știu dacă ai stat vreodată la o pensiune tradițională, dar asta era tipică și te făcea să te simți bine. Cu pereți pictați, mușcate roșii la terase, bărbați îmbrăcați în pantalonii tradiționali gen salopetă din piele și femei cu port autentic.
Și cu ordine și disciplină austriacă inclusiv la bufetul suedez... de fapt bufetul suedez-austriac e o specie aparte, ești apostrofat dacă te servești din platoul îmbietor cu zmeură-căpșuni-mure și afine înainte de felul principal. Serios! Puțină disciplină, domnilor! Nu lăsați desfătarea de vacanță să vă ia pe sus! :)
Cum e să te trezești, buimac de somn, să deschizi ochii și să vezi asta?
E wow! Ți se face poftă de munte. Dar văzut de aproape, ca să simți poteca sub picior și să tragi adânc miros de conifere în nări. Așa că am profitat din plin de cărările pietruite și am drumețit zeci de kilometri când la pas, când cu bicicleta, prin păduri de brad. Și am admirat lacuri incredibil de colorate, de aproape și de la înălțime.
Ne-am bucurat de priveliști care-ți taie răsuflarea (e drept că la răsuflarea tăiată a contribuit și urcușul abrupt de pe ultima porțiune, a fost un fel de consens între priveliște și... potecă, :-) erau înțelese.
Insight-uri din vacanță
Direct de pe potecă am extras 2 insight-uri neserioase :) pe care vreau să le împărtășesc cu tine:
văcuțele Milka există, dar în viața de zi cu zi poartă haine obișnuite. Și le plac oamenii așa cum oamenilor le place ciocolata cu lapte Milka.
biciclitul e și sport mental... bine, nu chiar ca șahul. Știi cum e să mergi la vale pe pietricele și să te doară gambele de atâta frână de mână? :-) Eu da.
Să fim un pic serioși
Teama și sora ei mai mică, încordarea, sunt izvorâte din minte. Dacă îți relaxezi mintea, reușești să îți relaxezi și corpul și să te bucuri de moment. E drept că treaba cu relaxarea mi se întâmplă de-a dreptul firesc când am sub mine pământ și iarbă, dar și cu bicicleta pe pietre se leagă deja o prietenie faină. :-)
Al doilea popas a fost la marea Mediterană pe Riviera italiană
Aici până și marea e vivace, alertă și plină de valuri, aidoma italienilor volubili, sonori și joviali. Partea asta de vacanță a semănat mai mult cu relaxarea abandonată a unei șopârle la soare.
Cu o singură excepție - ziua călătoriei cu mașina spre Cinque Terre sau doza mea de adrenalină de copilot. Am descoperit că zicala “Dacă vrei poți” se aplică și la mașini. Și dacă te străduiești, poți să faci să încapă 2 mașini una lângă alta pe serpentine late de o mașină și jumătate, nemarcate și fără protecții laterale. Mulțumesc pe această cale șoferului experimentat al familiei. :-)
Dar asta a fost ultima zi. Până atunci a fost miros de piele bronzată, joacă în valuri, relaxare și... fructe de mare.
Din Italia vreau să îți las un gând care m-a izbit cu puterea emoțională a unui val sărat în timp ce mă plimbam pe țărm și mă uitam în jur:
Marea este pentru toată lumea!
Imaginează-ți o zonă îngustă de plajă liberă. Cam ca zona nimănui dintre 2 țări – cea mărginită de garduri ghimpate. Doar că e cu nisip, în față e marea cu valuri puternice și vânt sărat, iar vecinele nu sunt țări, ci sunt plaje private cu șezlonguri... din cale-afară de scumpe.
Și cum mă plimb pe nisipul pietros udat de primul val văd pe bucata asta de plajă, aproape de mare, ceva ce îmi umezește ochii de emoție. Un cuplu. La vreo 65-70 de ani. Ea în rochie, cu pălărie de soare pe cap, el în pantaloni și cămașă cu mânecă scurtă. El stă în picioare și o ține de mână, ea stă pe un scaun de camping mic cu 3 picioare și cu ochii închiși își umple nările dilatate cu aerul mării.
When we go back to the sea, whether it is to sail or to watch - we are going back from whence we came.
John F. Kennedy
Îți trimit și ție un val și ne revedem în septembrie.
Zile de august frumoase!
Cu drag,
