Pauza. Când și cum poate deveni pauza o artă?

E septembrie, lumea își revine din amorțeala relaxată a vacanței. Eu m-am apucat de treabă, am revenit la articolele „serioase” de blog și m-am gândit să încep cu... pauza. :)

Pauza într-o prezentare și semnificațiile ei

pauza

Pauza

Pentru că, da, pauza este ceva important (ai putea să consideri lucrul ăsta ca adevărat, chiar și în afara unei prezentări, într-un context de concentrare alternând cu pauza).Se zice că fotografia este butonul de pauză al vieții.Pauza poate fi butonul de “viață” al prezentării tale, îți poate face prezentarea mult mai vie, mai vibrantă și mai conectată cu cei care o ascultă. Asta... dacă știi cum să o folosești.Există pauzele obișnuite între cuvinte. Fărădecaretextularfide-adreptulneinteligibil. Importante pentru că procesăm informația în calupuri sau tranșe. Dar nu despre ele vreau să vorbim. Nici măcar despre pauzele dintre paragrafe, trecerile între ideile diferite, înșiruite în prezentare.Vreau să vorbim despre pauza de efect. Cea pe care vorbitorii abili o folosesc cu măiestrie, jonglează cu ea pentru a crea tensiune, pentru a sublinia o idee importantă, pentru a accentua o zonă de umor. Folosirea pauzei de efect e un meșteșug care poate face diferența între o prezentare “în regulă” și o “prezentare excepțională”.Știi liniștea și nemișcarea apăsătoare dinainte de furtună?În același fel, într-un discurs, liniștea poate fi preludiul unui mesaj de impactul tunetului. Poate clădi tensiune și anticipare. Pauza nu este nicidecum echivalentul nimicului într-o prezentare, ci este o unealtă puternică, mult prea importantă pentru a fi neglijată.Hai să vedem unde și de ce ai folosi pauza de efect într-o prezentare cu public.

 1. Prima situație este pauza de reflecție

Să zicem că adresezi o întrebare publicului tău. Ai avut desigur momente când te adresai cuiva cu o întrebare - fie că era doar o persoană, fie că era publicul unei prezentări, nu-i așa?Cum ar fi să pui o întrebare, după care să treci fulgerător, fără pauză, la următoarea idee? Cum crezi că s-ar simți interlocutorul tău?Probabil ignorat... Ei bine, faptul că întrebarea e adresată de pe scenă, poate e retorică și nu așteaptă un răspuns rostit cu voce tare, nu schimbă cu nimic lucrurile. E nevoie de pauza de reflecție la sfârșitul întrebării, ca spațiu pentru răspunsul lor mental.Hai să luăm un exemplu. Uite cum folosește Simon Sineck pauza la finalul unei întrebări adresate publicului.Cum te-ai simți să fii în sală și să urmărești această secvență? Probabil firesc - e normal ca unei întrebări să-i urmeze un scurt timp de gândire, nu?Pauza de reflecție poate urma și unei afirmații. Genului de afirmație neașteptată, cu tendința de a șoca. Pauza care urmează spune ceva de genul: "Serios, ți-am dat puțin spațiu, gândește-te puțin la asta!”.

2. A doua situație în care poți pune la treabă pauza este înainte și după replica de umor/poantă.

Edward de Bono, în cartea sa, "Creativitatea serioasă", spune că umorul funcționează după un mecanism similar cu cel al creativității. Ambele cotesc pe o direcție lăturalnică față de tiparul de gândire obișnuit.Tiparul clasic al umorului este premisă - pauză - poantă - pauză. Uite și un exemplu de umor în acțiune:Pauza, care urmează premisei, dă răgaz oamenilor să-și contureze gândurile, care merg în prelungirea premisei. Pe exemplul lui Tim Urban, gândurile din continuarea premisei ar merge cam așa: Ce tip de teză poate ieși dintr-o muncă de 3 zile hei-rupiste fără somn? Una nu foarte reușită...Poanta răstoarnă total și surprinzător așteptările, deviază de la direcția premisei în mod inedit, stârnind amuzamentul. A doua pauză, cea care urmează poantei, e cea care dă spațiu publicului să râdă, să-și exteriorizeze reacția. Aici Tim oferă suficient timp publicului să râdă din tot sufletul -  face 5 secunde de pauză.

3. Al treilea mod de utilizare a pauzei este în interiorul unei povești

Liniștea punctează schimbările de ritm. De exemplu, când derulezi acțiunea unei povești, conflictul crește, ritmul se amplifică. Înainte de a livra mesajul, te oprești. Lași câteva secunde de liniște. Lași ritmul să se așeze și el pe un făgaș liniștit. Comuți pe modul "asta am venit să vă zic de fapt". Faci oamenii atenți și apoi dezvălui mesajul. Pauza dinaintea mesajului stârnește interes, face oamenii atenți (și poate fi dublată de pauza de după mesaj, care le dă timp să gândească și să absoarbă mesajul).Te invit să urmărești povestea Lisei Nichols. Observi cum folosește pauza înaintea mesajului? (minutul 6:20)E o pauză marcată vizual (prin gestul cu mâinile, care redă exact semnul de pauză de pe telecomandă) și auditiv. Și care precede mesajul, atrage atenția că urmează ceva important și schimbă ritmul. Kipling spunea că prin momentele de tăcere vorbești cel mai bine.Înainte de a face liniște în acest articol, vreau să te mai întreb doar atât:Cum poți face tu ca liniștea să dea contur mai puternic cuvintelor tale și să le ajute să ajungă până în suflet? Cu drag,