🌱𝐂𝐮𝐫𝐬𝐚 𝐢̂𝐧 𝐯𝐢𝐞, 𝐛𝐚̆𝐢𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐢̂𝐧 𝐦𝐚𝐫𝐨 𝐬̦𝐢 𝐨 𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐯𝐚̂𝐧𝐳𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞.

Parchez mașina și urcăm dealul în pantă să ne alăturăm mulțimii adunate deja pe platou înainte de linia de start.

E primul meu eveniment de alergare cu pământ sub picioare nu cu asfalt. Și e în vie.

Nu vreau să fie așa poveștile mele.

…mi-a spus un client într-o ședință de coaching de storytelling for business.

M-am oprit și m-am întrebat “de unde a venit asta?”

Cel mai probabil dintr-o teamă.

Emoția și partea senzorială dintr-o poveste pot să fie, poate și pentru tine, zone de câmp minat.

Nu îți vine să mergi pe acolo pentru că nu ești obișnuit, ți-e teamă că exagerezi doza, simți că nu e ca tine (cel care până atunci nu s-a exprimat prin poveste)…și chiar dacă ai păși în vârful picioarelor …tot poți declanșa o explozie.

Ei bine... cum să începi să folosești povești în businessul tău fără să dai în efectul de siropos, păstrându-ți spiritul pragmatic și autenticitatea?

Poveștile și Power-pointul nu se exclud.

Cum să fie prosoapele noi de duș pe care le iau pentru tine? o întreb.

Negre, zice Ada.

Atipic?  Poate...Dar deloc straniu pentru un adolescent.

Ajung  în magazin. Privesc, ating, aleg și iau un set de prosoape Zara Home  care îmi par numai bune...la prima vedere.

-Nu fac nicio treabă...aud 2 zile mai târziu.

Trei zile mai târziu:

- Mama, nu absorb bine. Și lasă și scame...

-Știi ceva? Facem un schimb norocos? Îți dau alt soi de prosop și le iau eu pe astea? zic.

-Yep.

She’s happy, I’m happy. Și în plus mă întreb “Na, cât poate fi de rău prosopul ăsta negru?” și îl pun la spălat.