Puncte de inflexiune - cum curge energia prin poveste?

Ai fost vreodată la o clasă de fitness sau la o oră de sport cu antrenor personal?Dacă da, atunci știi senzația aia faină de energie care îți inundă fiecare celulă la capătul unei ore de efort.Săptămâna trecută eram într-un astfel de moment. Se întâmpla stretching-ul de la finalul orei, energia vibra în interiorul meu după o ședință în care am avut de toate - și alergare și exerciții mai lente cu greutăți, și jumping jacks și planck - și o aud pe Andreea, antrenoarea, spunând:- Fetelor, într-o ședință de fitness e loc pentru toate - și pentru ritm rapid și pentru ritm lent. Acum e timpul pentru relaxare – 5 minute de stretching.E la fel și într-o poveste bună. Energia și ritmul variază, nu curg constant ca apa unui canal. Seamănă mai degrabă cu un râu de munte - se schimbă mereu, are zone mai lente, zone mai rapide, cascade.

Schimbarea este singura constantă în viață - spune Heraclit

Și într-o poveste energia urcă și coboară, povestitorul clădește tensiunea și relaxarea. Dacă punctul culminant al unei povești are prea puțină energie, scade intensitatea emoțională a poveștii și îi va scădea impactul.De unde vine energia pe care povestea o transmite celui care ascultă?E un soi de energie kinetică (vine din mișcare :)) și are 3 surse:- mișcarea evenimentelor (apar obstacole care sunt depășite și în final avem rezolvarea)- mișcarea fizică pe scenă a celui ce împărtășește povestea și modularea vocii ca mijloc de a livra povestea folosind exprimarea corporală și întregul arsenal al vocii-instrument- mișcarea emoțiilor sau schimbarea de stare - cea mai subtilă și mai fină modalitate de a schimba energiaHai să ne oprim pe rând asupra lor!1. Mișcarea evenimentelorMișcarea evenimentelor dă poveștii o formă specifică. Ce vrea personajul? Ce se interpune între personaj și scopul său? Ce face personajul în timp ce apar obstacolele? Cum își urmărește scopul? Unde apar schimbări de direcție?Conflictul și depășirea lui îi dau poveștii o formă de munte, o formă care face aluzie la tipare, la ritm, la energie. Triunghiul (numit și "forma Aristoteliană a poveștii") e o metaforă vizuală pentru energia care e în ascensiune la început, apoi crește, tot crește pe parcursul derulării conflictului şi se liniștește la final.Forma e similară cu cea a unui deal pe care urcă un biciclist. E graficul acumulării și eliberării de tensiune. Pe versantul conflictului urcușul e dificil, greutățile sunt prezente, tensiunea se acumulează. Pe versantul descendent –  al rezolvării - soluția e la îndemână, mișcarea devine fluidă, personajul depășește cu ușurință problemele - apare relaxarea.Ritmul poveștii funcționează însă invers decât la un biciclist care parcurge un deal. Urcușul - conflictul - aduce cu sine evenimente care se succed destul de rapid și care încurcă personajul în încercarea sa de a ajunge la scopul propus. Ritmul este alert, intens.Pe panta rezolvării și la final, când apare mesajul, ritmul poveștii se liniștește - în schimb, biciclistul la coborâre are viteză mai mare decât la urcare. :)2. Mișcarea fizică pe scenă și modularea vociiPovestea este mai mult decât cuvintele din ea. Atunci când îi citești o poveste unui copil și vrei să îl faci să savureze momentul - gândește-te puțin - ce faci? Faci povestea să fie vie. Pui în cuvinte inflexiuni, variezi ritmul și energia, interpretezi personajele.Și acum gândește-te că spui o poveste personală pe scenă. Dacă ești foarte concentrat pe cuvinte, pe ordinea lor, pe ce ai de spus, dacă ești foarte mult în mintea ta în timp ce cauți frenetic după următorul cuvânt pe care îl ai de spus... povestea nu va fi deloc expresivă.În schimb, dacă îți știi povestea suficient de bine (doar e a ta, personală), dacă nu te cramponezi de cuvinte, dacă îți folosești corpul și vocea ca instrumente care transmit ritmul și energia poveștii, cuvintele vor deveni vii și adevărate. Povestea va fi mult mai reală și va atinge.Așa cum vocea poate fi o unealtă foarte versatilă pentru a transmite acțiunea și emoția poveștii prin variații, de la volum ridicat la… șoaptă, de la ritm cu sufletul la gură la... pauză, tot așa poate fi și corpul. De exemplu, atunci când mergi și te oprești brusc... e o rupere de ritm. La fel dacă stai pe loc și deodată faci un gest brusc.Mișcările au nevoie să susțină ideile și acțiunea poveștii, să fie congruente cu conținutul ei. Cu alte cuvinte, să te miști cu scop. :)De obicei, ritmul vorbirii și volumul vocii sunt intensificate în pasajul conflictului care crește. Iar în momentul de final, în care povestea își dezvăluie mesajul, tonul devine mai coborât, ritmul devine mai calm, energia se liniștește și povestea își transmite înțelepciunea.Urmărește fragmentul din povestea lui Bo Eason. Simți cum mișcarea și vocea rup ritmul în secvența în care Jerry ajunge la balon? Mișcarea devine scurtă, explozivă. Vocea merge pe un pitch înalt. Corpul și vocea se sincronizează pentru a da viteză, forță și intensitate momentului. E un vârf de energie.3. Mișcarea emoțiilor personajelorCare e emoția personajului la începutul poveștii? Care e emoția sa la sfârșitul poveștii? Unde se întâmplă transformarea? Curba emoțională în poveste are de obicei traseul invers dealului urcat de biciclist.În prima porțiune - cea a conflictului - emoția este negativă (tristețe, frustrare, furie). Finalul poveștii - prin rezolvare și mesaj - va echilibra această emoție și o va duce pe plus în zona de victorie, fericire, bucurie. Ăsta e tipul de emoție cu care vrei să contaminezi oamenii la final. 

Dacă știi să folosești emoțiile eficient în poveste, știi să vorbești inimii ascultătorilor tăi.

Dananjaya Hettiarachchi

 Schimbarea stării speakerului care spune povestea, schimbarea stării celui care ascultă. Pe lângă emoția personajului, poți jongla cu starea serioasă sau jucăuș-glumeață a celor care te ascultă, alternând zonele funny cu cele serioase.Să zicem că povestea ta îi duce pe cei care o ascultă într-o zonă de umor - îi face să râdă. Dacă apoi treci într-o zonă serioasă, asta va fi o schimbare de energie. Cuvintele sunt completate de expresia facială - care transmite cel mai bine starea.Uite un exemplu - o bucată scurtă dintr-o poveste a lui Craig Valentine - în care e evidentă trecerea de la glumă la serios, de la glumă la serios din nou. Și e foarte tare modul în care expresia facială și tonul vocii transmit această diferență netă de stare.Ai simțit schimbarea de stare? Schimbările de energie sunt acolo tocmai ca să fie... simțite. Nu ne gândim, de cele mai multe ori, la ele.Și acum să luăm un exemplu complet. Hai să observăm împreună cum se întâmplă schimbările de energie pe parcursul poveștii lui Doug Stevenson!MIȘCAREA EVENIMENTELOR (conflict)- câinele se îmbolnăvește- nu ia pastila de bunăvoie- dă afară pastila atunci când stăpânul încearcă să îl facă să o ia MIȘCAREA CORPULUI și MODULAREA VOCII- punctul culminant - momentul în care câinele dă afară pastila (e un vârf de energie)  MIȘCAREA EMOȚIILOR- emoția inițială - iubire și grijă (câinele îi este cel mai bun prieten)- îngrijorare, compasiune (câinele s-a îmbolnăvit, i-am simțit nasul)- calm (ok, cool) - momentul în care primește pastilele de la veterinar- frustrare - încercare nereușită de a-i da pastilele, câinele scuipă pastilele- surpriză - să ascund pastila în unt de arahide? - când primește sfatul unui prieten- bucurie - soluția funcționează  

Asemenea energiei dintr-un atom, nucleul poveștii stă în esența sa. Asemenea energiei dintr-un atom pe care nu o vedem, nu o auzim, nu o putem atinge niciodată în mod direct și totuși o recunoaștem și o simțim, esența poveștii este vie dar intangibilă.Ceva mult mai profund decât simplele cuvinte face să bată inima poveștii.Faptul că reușești să locuiești cu adevărat în personaj.(Robert Mc Kee) 

 Locuiește-ți personajul pentru a face ritmul poveștii să bată în ritmul inimii sale. Retrăiește evenimentele! Permite-i personajului să se miște și să vorbească prin tine. Trăiește-i emoțiile!Cu drag,