Poveste de iarnă

Iarnă, zăpadă, nămeți, miros de ger și trosnet de vreascuri... ce poate atrage mai tare o poveste?

Poate doar o călătorie. Într-o țară străină, poveștile sunt cele care transmit tradiții, iar oamenii locului le păstrează în bogăția folclorului lor.

Crăciunul acesta - petrecut în Finlanda - mi-a dăruit și câteva povești. Vreau să îți împărtășesc una pe care am primit-o vie și captivantă prin graiul, gesturile și umorul unei localnice ce poartă straiul tradițional Sami. (Sami sunt locuitorii Laponiei, cei mai nordici indigeni ai Europei, răspândiți în zona arctică a Norvegiei, Suediei și Finlandei)

E povestea pălăriei celor 4 vânturi.

De mult, foarte de mult, acum mii de ani, oamenii nu puteau locui meleagurile Laponiei. Știți de ce?

Pentru că toate cele 4 vânturi obișnuiau să bată după propria dorință. Așa se face că, dacă într-o dimineață lumea era verde, caldă și însorită, în următoarea dimineață putea fi albă, geroasă și înzăpezită sub suflul vântului nordic.

Uneori toate cele 4 vânturi băteau în același timp.

Într-o zi, pe pământul nordic a venit un șaman, și-a construit cortul și s-a stabilit aici, ignorând cele 4 vânturi. Era singur - el, pământul și vânturile. A aprins focul în adăpostul lui simplu și a început o cântare yoik însoțită de tobă. 

Șamanul a chemat cele 4 vânturi în adăpostul său. Cum stăteau în jurul focului și era cald și bine...

- Hhâccchrrrr, hâhrrrrr, hâchrrrrrr, châhrrrrrrr

Cele 4 vânturi au adormit și au început să sforăie. Șamanul însă nu a adormit. A mai pus niște vreascuri pe foc și privea cum se micșorau, din ce în ce mai mult, cele 4 vânturi. Până când... au devenit suficient de mici încât să le țină în mână.

Șamanul și-a scos pălăria (pe vremea aceea cu formă rotunjită), a luat vânturile unul câte unul și le-a pus în ea și le-a legat strâns. Apoi și-a pus pălăria pe cap și s-a dus și el la culcare.

În dimineața următoare:

- Aaaahhhh!

Vânturile se trezesc rând pe rând, se întind și apoi încearcă să iasă. Se simt prinse în capcană și se enervează, suflând cu putere în toate direcțiile.

- Vvvvjjjjjjj! Pfffffffffffffffffffffff! Grrrrrrr! Zdddrrrrrrr!

Dar nu reușesc să iasă... De ce? Pentru că erau foarte bine legate.

Atunci se pun pe strigat:

- Lasă-ne afară! Lasă-ne afară!

- Vă las cu o singură condiție, spune șamanul. Să suflați pe rând, nu împreună.

Vânturile au promis cu vocile lor vântoase, iar de atunci, Vântul de miazănoapte suflă în vremea zăpezii, Vântul de răsărit aduce cu el primăvara, Vântul de miazăzi încălzește pământul cu respirația lui, iar Vântul de apus aduce culori pădurii în Septembrie.

Și tot de atunci, pălăriile localnicilor au 4 colțuri țuguiate.

Am primit-o cu bucurie și ți-am împărtășit-o și ție. :)

Fie ca în 2017 să îmblânzești vântul, să îl faci să te poarte acolo unde vrei să fii, să aduni cât mai multe povești bune de la oamenii uimitori din jurul tău.  Cea mai bună poveste să fie cea pe care o construiești chiar tu în cele 365 de zile ale lui 2018!

LA MULȚI ANI!

Cu drag,