Povestea cu miez emoțional
Poveștile nu sunt făcute să fie egale între ele. Nici să ne atingă toate în aceeași măsură. Îmi place să observ, atunci când asist la o prezentare în public, în ce măsură speakerul e mai apropiat de povestea-exemplu, care ilustrează o idee, o exemplifică și acționează intelectual, sau în ce măsură foloseşte mai mult acel tip de poveste personală care transmite un mesaj și îl face memorabil atingând corzile emoției. Poveștile nu sunt făcute să fie egale și să ne atingă în aceeași măsură, așa cum oamenii sunt diferiți și deosebiți între ei. Și așa cum relațiile și interacțiunea umană se întâmplă la nivele diferite de profunzime.În viața reală, zi de zi interacționăm cu oameni. La nivele diferite de profunzime - cu unii formal - schimbăm 2-3 cuvinte de salut încadrate în regulile bunului simț și ale politeții sociale, convenționale. Cu alții schimbăm informații, împărtășim fapte, comunicăm date și evenimente - e o interacțiune pragmatică, stăpânită de logică. Cu cei mai apropiați se petrece o interacțiune mai adâncă - ne conectăm împărtășind emoție.Suntem logică și emoție, suntem distanță și apropiere. Diferențele sunt cele care dau savoare, bogăție și varietate lumii în care trăim, îi dau rotunjimea completului - mai ales atunci când le acceptăm așa cum sunt.Astăzi am ales ca subiect povestea cu miez emoțional. Pentru că… la drept vorbind, e mai aproape de mine și de structura mea internă. Oricând am norocul să ascult și să văd live un speaker excelent în acțiune, sunt uimită de puterea cu care trage ascultătorii în poveștile sale - de parcă folosește un soi aparte de forță gravitațională căreia nu poți să îi reziști… Și cred că cel mai important ingredient pe care îl înglobează și îl distilează în poveste acești oameni este… EMOȚIA. Povestitorii cu farmec par să știe exact când să tragă, când să împingă, când să relaxeze corzile emoționale, când să lovească puternic notele înalte ale emoției, când să atingă lin și profund notele joase și delicate.Mai în glumă, mai în serios, s-ar putea ca în spatele speakerului să existe un alt personaj… un om de știință îmbrăcat în halat alb care studiază intens într-un laborator superdotat CUM SE FABRICĂ EMOȚIILE. :)Ce sunt de fapt emoțiile?Emoție vine din latinescul "e-movere" – a pune în mișcare, a mișca sentimentele.Emoția este energie în mișcare - un răspuns psihic intens, însoțit de reacții fiziologice (accelerarea pulsului, a bătăilor inimii, a respirației)Emoția este însoțită și de tendința spre acțiune (motivul pentru care povestea este un instrument psihologic de persuasiune).Povestitorii iscusiți fac ascultătorul să fie atins de emoție, tras în interiorul provocării poveștii, îl fac să trăiască o experiență în timp ce ascultă povestea.Pentru ascultător întâmplările poveștii nu sunt trăite, dar emoția poate fi. La fel și reacțiile fiziologice atașate emoției - reacții ale corpului, care sunt martori că povestea te-a prins. Senzațiile corporale concretizează emoția în mod fizic - nod în gât, căldură în obraji, inimă cât un purice.Atunci când ne conectăm cu personajele poveștii la nivel emoțional, interacțiunea devine profundă și plină de semnificație. Participăm nu doar la nivel intelectual, ci visceral la întâmplările, senzaţiile și emoțiile personajelor - de parcă suntem în interior, nu doar observatori.Munca lui Hogan în domeniul științelor cognitive și lucrarea sa "The mind and its stories: Narrative universals and human emotion" a arătat că emoția este unul din principalele moduri prin care povestea își influențează audiența.Care e mecanismul prin care povestea declanșează emoție și răspuns emoțional în interiorul ascultătorului? Emoția poate rezulta prin confluența a mai mulți factori - imagistica poveștii, personajele, intenția, plauzibilitatea sau realismul celor povestite.Există emoții pe care povestea le declanșează prin structura şi forma pe care o îmbracă, prin învelișul ei exterior din cuvinte - EMOȚII ARTEFACT.Există emoții pe care povestea le declanșează prin conținutul său, prin ceea ce se întâmplă în interiorul ei - EMOȚII ÎNTÂMPLARE.Cele două tipuri de emoții pot fi produse independent (fie emoții artefact, fie emoții întâmplare) sau împreună - convergent (ambele deodată).Ceea ce se întâmplă în poveste și modul în care este spus, cât și interacțiunea dintre cele 2, influențează răspunsul emoțional al celor care ascultă povestea. REACȚII EMOȚIONALE LA FORMĂElementele de limbaj - înlănțuirea muzicală a sunetelor, nivelul de sens și sugestivitatea cuvintelor, figurile de stil - influențează emoția ascultătorilor.Imagistica poveștii - faptul că te face să îți creezi mental un film format dintr-o derulare de imagini, este un element esențial pentru a te putea transpune empatic în locul personajelor și pentru a putea declanșa răspunsul emoțional.Tiparul liniei narative - intenționat ales, produce anumite răspunsuri emoționale în mod predictibil. De exemplu dacă un eveniment care poate avea consecințe faste sau nefaste survine la începutul poveștii, iar consecințele nu sunt dezvăluite, se creează emoția suspansului. Dacă un eveniment nu este menționat, este omis intenționat, pentru a fi dezvăluit mai târziu, se creează emoția surprizei. La fel pot fi declanșate starea de curiozitatea sau de nesiguranță.REACȚII EMOȚIONALE LA CONȚINUTReacțiile emoționale vor fi mai probabile atunci când cei care ascultă sunt capabili să empatizeze cu personajele și cu situațiile cu care acestea se confruntă. Și pentru ca acest lucru să se poată întâmpla, gradul de plauzibilitate, gradul de adevăr al unei povești personale este esențial. Atunci când simțim povestea ca adevărată, ne lăsăm cuprinși de ea, ne dăm voie să o experimentăm. Când simțim un indiciu de neadevăr, coborâm automat bariera scepticismului și a neîncrederii. Plauzibilitatea este măsura în care povestea se potrivește convingerilor noastre preexistente, măsura în carea ea vibrează adevăr pentru noi personal.Care sunt procesele interne prin care ascultătorul ajunge să resimtă emoția ascultând o poveste? Ce se întâmplă în interiorul lui? În mintea și inima lui?Philip T. Roundy, membru al catedrei de Marketing și antreprenoriat al Universității din Tennessee și autor a numeroase studii despre teoria narativă, spune că ascultătorul trece prin 4 posibile procese interne:SIMPATIAIDENTIFICAREA PRIN EMPATIEREAMINTIREA UNEI EMOȚII PROPRIITRANSPORTAREASIMPATIA este tendința de a-i fi alături unui personaj - îi ținem pumnii, ne dorim să reușească, să-și atingă obiectivele. Dacă personajul eșuează sau întâmpină dificultăți serioase, tindem să îi fim alături și să îl încurajăm.Simpatia pentru personaj prezice în mare măsură gradul în care povestea îi va influența pe cei care o ascultă. Este gradul în care cei care ascultă sunt mișcați emoțional de poveste.IDENTIFICAREA PRIN EMPATIEMerge mai profund decât a simpatiza cu atingerea țelurilor personajului. Înseamnă să începi să îți imaginezi cum e să fii acel personaj din poveste. Poziția în care simți simpatie pentru personaj este cea de spectator. Poziția din care treci la identificare cu un personaj este cea de participant - de personaj al poveștii. Te pui în papucii lui.Care ar fi motivele ce pot să declanșeze dorința de identificare cu un personaj?Poate dorința de a simți și de a avea atributele pozitive ale personajului - puterea, energia, ascuțimea minții, bunătatea…Poate regăsirea într-o situație similară - de muncă, de viață, de familie. Asta face ca privirea prin ochii personajului și resimțirea emoțiilor sale să se întâmple natural. Este, de fapt, o interacțiune între poveste și memoria emoțională.REAMINTIREA UNEI EMOȚII PROPRIIPovestea poate declanșa amintirea unei situații în care am simțit o emoție asemănătoare cu personajul. Amintirea devine un mediator, un intermediar între emoția personajului din poveste și emoția personală.Rezonanța emoțională a unei povești - gradul în care conținutul ei se leagă de experiența personală a celui care o ascultă este amplificatorul puterii unei povești.TRANSPORTAREAEste cel mai adânc pas, este o călătorie virtuală, mentală, senzorială și emoțională în lumea poveștii. Este starea de absorbție totală sau de imersie în povestea în care granițele dispar și capacitatea mentală, imaginativă și emoțională este ațintită în interiorul poveștii. Pierzi conștiința a ceea ce se întâmplă în jurul tău în viața reală. Emoțiile se intensifică. Te simți atins de poveste, iar când revii în realitatea cotidiană te simți schimbat. Faptele sau ceea ce se întâmplă într-o poveste reprezintă, de fapt, o mică parte a poveștii ca efect. Ceea ce simți tu ca ascultător legat de ceea ce se întâmplă în poveste este partea cea mai importantă.Să simți bucuria sau tristețea cuiva ca pe o experiență directă este ceva foarte puternic. E nevoie să te conectezi cu acea persoană. În storytelling e nevoie să lăsăm oamenii să se conecteze cu personajul, cu ce face, cu ce gândește, cu cine este.Cum facem asta - cum intensificăm emoția transmisă de poveste - va fi subiectul unui articol viitor. Așa că... stați pe aproape!Cu drag,
