Să nu-mi zici că e despre mine această poveste

[vc_row][vc_column][vc_column_text]Trasul de timp al copiilor este o problema serioasă... pentru părinţi. În toamna lui 2015, Adela a început şcoala. Într-una din seri, în timp ce strângeam lucruri prin casă, ajunge până la urechile mele conversaţia dintre tată şi fiică (nu vreau să zic că trageam cu urechea). :) A fost odată o fetiţă pe care o chema Alina. Îi plăcea tare mult să lungească orice făcea: joacă, desene animate, îmbrăcat în pijama, poveste de seară. Din cauza asta, întârzia la culcare, întârzia la plecarea spre şcoală, întârzia la şcoală.Prima reacţie a Adelei a fost să facă ochii mari şi să asculte plină de interes.  Ştii privirea strălucitoare şi reacţia aia de uimire curioasă pe care povestea o stârneşte adesea? Nu a durat mult însă până să iasă din starea asta (de parcă uimirea a căzut brusc cu zgomot pe podea, unde s-a făcut ţăndări) şi să spună răspicat:

"Tati, să nu-mi zici că e despre mine aceasta poveste!”

De fapt, Adela are o prietenie de suflet cu metaforele, fără să ştie oficial ce sunt ele. La 5 ani şi jumătate, pentru ea trasul de timp arăta… cam așa. Un fel de tras de coada mâței, trompa elefantului și gâtul girafei la un loc, după cum mi-a explicat chiar ea.Povestea fără metafora e colţuroasă, evidentă şi nu incită.Avem nevoie de metaforă. Poveştile au nevoie de metaforă pentru a atinge.Metafora transformă ceva în altceva într-un mod aproape “vrăjitoresc”, e fluenţa în imagistică - vorbeşte în imagini direct facultăţilor imaginative. :) De multe ori, şuntează partea noastră raţională ajungând mai profund, direct în emoţie. 

Ce este metafora şi cum se deosebeşte ea de analogie?

Metafora, ca şi comparaţia/analogia, e o figură de stil (un trop) care se referă la un lucru menţionând alt lucru şi identificând asemănările ascunse dintre ele. Din grecescul trópos care înseamnă a schimba direcţia.Analogia compară 2 lucruri. Ceva e ca altceva. Analogia e ca o explicaţie - ne ajută să ne facem o imagine asupra unei idei noi pe baza a ceea ce ne e cunoscut şi familiar deja.Exemplu:

Poveştile vechi sunt ca şi prietenii vechi, spunea ea. E nevoie să îi vizitezi din când în când. (George R. R. Martin, A storm of words)

Metafora în schimb pune adevăr şi translatează, mută un lucru în altul. Ceva devine altceva. Metafora e magie -  transformă o idee în alta.Exemplu:

Maybe stories are just data with a soul. (poveştile sunt informaţie cu suflet) - Brené BrownMetafora e o intuiţie poetică care se întrupează în gând şi limbaj prin manipularea abilă a conceptelor familiare - Ken DiBenedetto.

În ce mod o poţi folosi în poveste?

Metafora în marePoveştile bune sunt o formă mai mare a metaforei. Sub valul subtilităţii, intuim o similaritate pentru că metafora păstrează tiparul relaţiilor dintre personaje sau situaţii. Povestea e o reprezentare metaforică a unei alte faţete a realităţii.Metafora în micPoveştile conţin metafore, analogii, asocieri imagistice transpuse în modul senzorial, care presărate discret, captează ascultătorii şi aduc elementul de savuros şi neobişnuit.

De ce funcţionează metafora într-o poveste?

Să le luăm pe rând.Metafora centrală a poveştii Metaforele sunt mai convingătoare decât limbajul evident, trec sub pragul percepţiei conştiente şi ne modelează perspectivele. Activează emisfera dreaptă şi evită partea rațională a creierului. Depăşesc bariera scepticismului şi pot convinge.Ce face fermierul atunci când se pregăteşte să planteze seminţele? Pregăteşte pământul mai întâi.Ce face metafora de ansamblu a unei poveşti? Pregăteşte mintea, o face receptivă astfel încât, mesajul sau insight-ul/revelaţia să aibă condiţii prielnice pentru a prinde rădăcini.Fie e vorba de o poveste de viaţă (personală sau nu) ale cărei evenimente sunt traduse la final prin metaforă în mesaj, fie că e vorba de o poveste cu tâlc/poveste terapeutică al cărei conţinut fictiv e tradus la final din metaforă în interpretare de viaţă, metafora este un excelent translator de mesaj.  Şi funcţionează prin similaritate.Hai să vedem un exemplu - povestea cu tâlc, ale cărei evenimente pot fi metaforic traduse în mesaj aplicabil în vieţile noastre. O foloseşte remarcabil William Ury în discursul său TED - "The walk from no to yes".Urmăreşte, te rog, povestea de început, explicaţia şi traducerea metaforică excelentă în mesajul de final al discursului.

O poveste cu tâlc

Ei bine, subiectul negocierilor dificile îmi aminteşte de una dintre poveştile mele preferate din Orientul Mijlociu, povestea unui bărbat care a lăsat moştenire celor trei fii ai lui 17 cămile. Primului fiu i-a lăsat jumătate din cămile, celui de al doilea fiu i-a lăsat o treime din cămile, iar celui mai mic fiu i-a lăsat a 9-a parte din cămile. Ei bine, cei trei fii au intrat într-o negociere. 17 nu se împarte la 2. Nu se împarte la 3. Nu se împarte la 9. Spiritul frăţesc a început să se încordeze. În cele din urmă, în disperare, au mers şi au consultat o bătrână înţeleaptă.Bătrâna înţeleaptă s-a gândit la problema lor pentru mult timp, apoi a venit şi a spus: "Ei bine, nu ştiu dacă vă pot ajuta, dar cel puţin, dacă vreţi, puteţi lua cămila mea." Deci, atunci aveau 18 cămile. Primul fiu şi-a luat jumătatea - jumătate din 18 este 9. Al doilea fiu şi-a luat a treia parte - o treime din 18 este 6. Cel mai tânăr fiu şi-a luat a 9-a parte - a 9-a parte din 18 este 2. În total 17. Aveau o camilă în plus. Au dat-o înapoi bătrânei înţelepte.

O negociere dificilă

Acum dacă vă gândiţi pentru un moment la această poveste, cred că seamănă cu o mulţime de negocieri dificile în care suntem implicaţi. Au început cu 17 cămile - nicio cale de a rezolva asta. Cumva, ce trebuie să facem este să ne dăm un pas înapoi din acele situaţii, asa cum a făcut bătrâna înţeleaptă, să privim situaţia cu ochi proaspeţi şi să venim cu ideea celei de a 18-a cămile. Acum, găsirea celei de-a 18-a cămilă în conflictele lumii a fost pasiunea vieții mele.Eu văd umanitatea un pic cam ca şi cei 3 fraţi, suntem cu toţii o singură familie. Ştim că din punct de vedere ştiinţific, datorită revoluţiei comunicării, toate triburile de pe planetă, toate cele 15.000 de triburi, sunt în legătură unele cu altele. Şi este ca o mare reuniune de familie. Şi totuși, ca în multe reuniuni de familie, nu e vorba doar de pace şi lumină. Există şi multe conflicte. Şi întrebarea este: cum ne împăcăm cu diferenţele noastre?

Final

Permiteţi-mi să va las cu trei lucruri. Primul este: secretul păcii este a treia parte. A treia parte suntem noi, fiecare dintre noi. Cu un singur pas putem duce lumea, putem aduce lumea, un pas mai aproape de pace. Este un vechi proverb african care spune: "Când pânzele de păianjen se unesc, pot opri chiar şi un leu." Dacă suntem capabili să unim pânzele de pace a celei de a treia părţi, putem opri chiar şi leul războiului.

O poveste personală cu interpretare metaforică

Al doilea mod de a folosi metafora este de a spune o poveste personală a cărei semnificaţie prinde contur la sfârşit, prin interpretare metaforică. Creierul nostru recunoaşte subtil acelaşi tipar al relațiilor din concret (poveste personala) şi abstract (sens metaforic, idee sau concept transmis ca mesaj).Exemplu - Doug Stevenson (povestea îmbolnăvirii câinelui şi a medicamentului strecurat în mâncare transmite metaforic conceptul mesajului învelit în poveste, care este preluat cu uşurinţă în această formă).[video width="480" height="360" mp4="http://ralucaerimescu.ro/wp-content/uploads/2017/01/Using-Storytelling-to-Make-a-Point-Doug-Stevenson-YouTube.mp4"][/video]Cel de-al treilea mod de traducere metaforică a mesajului - de data aceasta nu explicit, ci lăsată în grija minţii subconştiente, este cel folosit de povestea terapeutică. Să luam ca exemplu o poveste creată de un grup de psihologi în cadrul unui workshop cu Susan Perrow - Healing Story Workshop. Grupul a lucrat la o poveste pentru o fetiţă de 5 ani care în urmă cu o lună îşi pierduse tatăl. Fiindcă tatăl murise în somn, fetiţei îi era foarte teamă să meargă la culcare, îi era foarte teamă când mama ei mergea la culcare, ar fi făcut orice pentru a sta trează - până la epuizare. Grupul a lucrat la o poveste care să o ajute să vrea să meargă la culcare. Povestea a fost construită pornind de la pasiunea fetiţei pentru balet şi păpuşi balerine. Iată ce a ieşit:

Povestea balerinei

A fost odată o balerină frumoasă care trăia în interiorul unei cutii muzicale, aşezată pe o masa solidă într-o casa micuţă şi colorată, la marginea unui oraş. În fiecare zi capacul cutiei muzicale se deschidea şi balerina dansa rotindu-se din nou şi din nou. Oh, cât de mult îi plăcea să danseze! Când era obosită, capacul cutiei muzicale se închidea şi balerina se putea odihni. Astfel, viaţa curgea zi după zi, balerina dansa apoi se odihnea, apoi dansa din nou.Într-o zi totul s-a schimbat în viaţa micii balerine. În timp ce se odihnea în cutia sa muzicală, o furtuna teribila a izbucnit în noapte şi a zguduit atât de tare căsuţa cea mică şi colorată încât masa s-a clătinat înainte şi înapoi. Unul din picioarele mesei s-a crăpat şi s-a desprins, iar capacul cutiei muzicale s-a deschis atât de larg, încât nu a mai putut să se închidă. Balerina s-a trezit şi a început să danseze, învârtindu-se mereu şi mereu - a dansat toată ziua, toată noaptea, toată ziua următoare - dansa şi dansa şi nu se mai putea opri.

 Un personaj de poveste

Într-o seară, Spiritul Viselor (personaj din folclorul bulgar) trecea pe la fereastra micii case colorate. A privit înăuntru şi a văzut balerina rotindu-se în dans fără încetare şi a ştiut că avea nevoie de ajutor. Aşa că s-a strecurat înăuntru şi a fredonat un cântec special pentru a ajuta capacul cutiei muzicale să se închidă din nou. În acea noapte, balerina s-a bucurat de o odihnă lungă, iar în dimineaţa următoare, Spiritul Viselor era din nou acolo - de data asta pentru a fredona o altfel de melodie, o melodie de trezire. Capacul cutiei muzicale s-a deschis şi balerina a putut să danseze rotindu-se din nou şi din nou. Oh, cât de mult îi plăcea să danseze! Acum, cu ajutorul Spiritului Viselor, viaţa putea continua, zi după zi balerina putea să danseze, să se odihnească şi apoi să danseze din nou.

Care a fost efectul? Uimitor!

După 3 săptămâni au primit o scrisoare. Fetiţei i-a plăcut mult povestea şi a rugat-o pe mama sa să i-o spună, iar şi iar. A fost curioasă şi a pus o mulţime de întrebări despre Spiritul Viselor. Mama a contactat o studenta de la facultatea de arte care a adus Spiritul Viselor prin pictură chiar în camera fetiţei şi problema somnului s-a rezolvat.

Metaforele mici presărate în poveste - de ce funcţionează?

Povestea capătă personalitate şi caracter, iese din banal şi devine cineva. Apelează la imagini şi la simţuri şi captează ascultătorii. Stârneşte curiozitate, devine interesantă. Metafora are puterea de a face creierul ascultătorului să se activeze, ideile să se lumineze. Şi în plus face povestea mai atractivă.Am să îţi dau 2 exemple din celebra scriitoare a romanului "Mananca, Roaga-te, Iubeste", Elizabeth Gilbert, dintr-o altă carte fascinantă a ei care abordează tocmai scrisul şi creativitatea - Lectii de magie - Cum sa îţi cultivi creativitatea.

Cred că perfecţionismul e doar o versiune elitistă, de lux, a fricii. Cred că perfecţionismul e de fapt frica împopoţonată cu pantofi excentrici şi haină de nurcă, pretinzând că e elegantă, când de fapt e doar îngrozită.Să creezi bijuterii intracraniene! Ce meserie grozavă! În calitate de creator, poţi modela orice fel de bijuterii vrei pentru interiorul minţii altor oameni sau pentru interiorul propriei minţi.

Sincer, nu ai prefera o poveste care să îţi vorbească nu doar ţie, ci şi creativităţii tale şi să o aprindă, să o restarteze? Asta fac metaforele. Lasă-mă să ghicesc, lasă-mă să simt, lasă-mă să intuiesc, nu-mi spune direct! Acoperă mesajul cu un voal de metaforă. Lasă-mă să simt mister şi magie şi să mă bucur de descoperire. Nu-mi spune că este despre mine!Cu drag,[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]