Jurnal de vacanță, partea a doua
Salut. Azi continuă vacanța pusă în cuvinte. Vreau să îți împărtășesc experiența celei de-a doua opriri, după cea din Tyrol pe care o găsești aici https://www.storypoint.ro/jurnal-de-vacanta/
Mallorca, cea mai mare din insulele Baleare.
Mallorca e o insulă nu foarte mare care îți dă senzația naturii încorporate organic în așezări, a turismului care nu invadează insula intempestiv.
Marea a fost dragoste la prima vedere.
Are ceva sălbatic și nestăpânit- pini până aproape de plajă, vânt rebel și miros de alge.
În plus pe plajă am găsit și o specie aparte de alge sub formă de bile mari, verzi- maronii, ca de catifea, numai bune de material de construcție pentru castele de nisip.
Știi senzația pe care o ai după vreo 3 zile de stat la plajă, ca o șopârlă la soare, atunci când te întorci seara în cameră, faci un duș să te răcorești și totuși când te întinzi pe pat simți că radiezi căldură?
Da, asta e partea de vacanță în care îmi încarc bateriile solare. 😄
Dar fiindcă funcționez cu mai multe tipuri de energii, nu doar cu energie solară, am testat și ora de gimnastică acvatică cu Natasha, o rusoaică mică și atletică, îmbrăcată în culori vii.
Ohne boden...?!?
În timp ce demonstrează pe marginea piscinei mișcările pe care să le facem cu spaghetele de plută pe sub apă, zice, într-o germană cu accent rusesc puternic:
-Ohne boden!
Ridic din sprâncene și mă uit cu surprindere la vecinele mele din stânga și din dreapta. Mă uit și la Natasha. Nu înțeleg nimic...Ohne boden mă face să zâmbesc.
"Cum poți să faci aquagym fără corp? Poți? 😀" mă gândesc...
"Devine mindfulness." 🧘🏼♂️
Mesajul e de fapt "mișcați mâinile cu spaghetele de plută pe sub apă fără să atingeți cu picioarele fundul bazinului, cu corpul plutind”.
Aha!
Cântă un playlist online de pe telefonul ei mobil, iar internetul slab taie repetat și sincopat melodiile. Zâmbim și cântăm noi în bazin, care cu cuvinte, care îngânând murmurat.
Serra de Tramuntana
În nordul insulei sunt munții Serra de Tramuntana, un lanț ce se întinde pe toată coasta de nordvest și e parte din patrimoniul UNESCO din 2011. Sunt plini de capre negre și țapi, am zărit vreo 3 din mașină. Nu am rezistat imboldului de a urca stâncile nisipii colțuroase.
E o frumusețe incredibilă care îți umple sufletul. Acolo unde muntele întâlnește marea simți vântul în pânze! Te umpli de senzația " I’m on top of the world!”
La picioarele tale valurile se izbesc cu putere de stânci și se sparg în cascade de spumă! Vântul sonor și puterea sălbăticiei lui libere îți scutură hainele, îți zăpăcesc părul și te fac una cu energia acestui loc!
Caves of Drachs
Cea mai impresionantă experiență pe insulă a fost peștera Caves of Drach. Nu doar prin dantelăriile de calcar ce îmbracă forme inedite și spectaculoase, nu doar prin lacul subteran de o culoare incredibil de turchiz ci prin…concertul în peșteră.
Imaginează-ți o sală de concert într-o galerie largă a unei peșteri. Zeci de rânduri de scaune aliniate ordonat, în crescendo pe înălțime. Peste 100 de vizitatori își caută locul, se foiesc, se așează. Forfota se liniștește. Luminile proiectate pe formele dantelate de calcar se sting. Câteva momente suntem într-un întuneric aproape complet, în liniște peste 100 de suflete. Respirăm același aer umed. Așteptăm. Apoi ajung spre noi primele acorduri de muzică clasică. O uimire mută plutește în aer în timp ce se apropie instrumentiștii într-o barcă de lemn cu vâsle, o barcă învelită în lumini difuze. Am lacrimi pe obraz și sufletul mi-e plin.
Cu drag,
