Povestea unui personaj

O poveste nu poate fi mai puternică decât personajele sale

Secretul conectării ascultătorilor la poveste și al transferului de emoție este... personajul. Unul simpatic. Sau antipatic. Unul cu o motivație puternică de a depăși obstacolele. Treaba ta ca povestitor e să ajuți ascultătorul să se apropie de personaj. Să îl faci să vadă personajul. Să îl audă. Să îl cunoască - să înțeleagă (pe scurt) ce simte și ce gândește. Povestitorii sunt creatori de imagini. Cum arată personajul din povestea ta? Dacă e doar un tip de înălțime medie, brunet, cu ochi căprui și fără nimic care să atragă atenția e... plictisitor. Rolul tău de povestitor este să te uiți atent la el și să găsești “acel ceva” care îl scoate din anonimat, care îl desprinde dintr-o imagine comună și care îl caracterizează. Ceva particular, ceva specific.Asta îmi amintește de una din excursiile exotice pe care le-am făcut cu ani în urmă în Malaezia. Atunci când m-am întors acasă, am povestit prietenilor despre ghidul din autocar folosind acest termen:

Un personaj

Statură masivă, piele ciocolatie, ochelari lucioși de soare. Volubil e puțin spus. Practic nu avea buton de stop la vorbe și avea opinii despre orice - într-un mod simpatic - explicații foarte vii și tirade de bancuri. Unele spontane și colorate cu un râs sonor. Autodidact în materie de engleză și ghid turistic după ce muncise în construcții. Hotărât să se desprindă din sărăcie, vindea 3 bilete oferind doar 2 scaune în autocar (copilul poate fi ținut în brațe - asta dacă nu protestezi). Așa că i-am zis domnul Superofertă.

Ce reții cel mai bine din descriere?

Probabil detaliile care îi dau o notă personală și îl desprind din imaginea generalizată de “ghid”. Atitudinea suprapusă imaginii. Domnul Superofertă.E nevoie de câteva detalii clare, puternice, atent alese, care scot personajul din viața de carton și îl fac viu și adevărat. Pentru că doar un personaj adevărat - în carne și oase - poate atrage ascultătorii în poveste și poate să îi facă să le pese. Un povestitor abil e cel care induce realitate personajelor sale, ne face să le cunoaștem într-un mod cât mai aproape de experiența reală, de modul în care cunoaștem o persoană întâlnindu-ne cu ea. Cum ar fi să faci exact asta cu personajul poveștii tale?

Cunoașterea personajului

Gândește-te puțin! Ce se întâmplă atunci când cunoști pe cineva nou?- îl vezi - remarci aspectul fizic - cum arată, cu ce e îmbrăcat, cum stă sau cum se mișcă- îl auzi - cum vorbește, cum pășește- îi simți strângerea de mânăS-ar putea ca unul din aceste elemente să fie ceva ce te frapează, ceva ce se remarcă și îți rămâne întipărit în minte, atașat de imaginea lui.Dacă ajungi să stai de vorbă cu el și îl cunoști mai bine, probabil ajungi la elemente de mai mare profunzime decât trăsăturile fizice. Probabil ajungi:- să-i vezi personalitatea și individualitatea- să-i cunoști motivația- să observi emoțiile prin care treceȘi în cazul unui personaj, pentru ca ascultătorii poveștii să-l cunoască și să ajungă să rezoneze cu emoțiile lui, e nevoie ca imaginea pe care o creezi să aibă profunzime. Mai mult decât în felicitările chinezești de plastic raiat de pe vremuri .Atunci când personajul tău are doar trăsături exterioare, imaginea este plată - ca un desen 2D într-o carte.

Trăsături exterioare

- cum arată?- ce fel de haine poartă?- cum stă?- cum se mișcă?- care e lucrul cel mai evident pe care îl remarci privindu-l de la distanță?Ca să devină 3D, are nevoie ca trăsăturilor exterioare să le adaugi și trăsături interioare. Ce crede, ce îi place și ce îi displace, ce simte, ce îl motivează.

Trăsături interioare (personalitate)

- care e dorința lui?- ce îl motivează?- ce îl pasionează? ce îi displace? ce simte?Adu-le împreună, în același personaj. Vei obține profunzime.După ce îl prezinți, lasă-l liber - să acționeze, să vorbească, să își audă gândurile. Lasă-ne să îl cunoaștem, să ne apropiem de el și să îi ținem pumnii. Pentru că un personaj real provoacă o conectare reală. Cu drag.