Povestea și modul în care poți construi micropovești

Atunci când am timp să las povestea să respire, pot să o folosesc într-o prezentare în forma ei desfășurată. În astfel de situații, e foarte în regulă să mă joc puțin cu publicul, să stârnesc curiozitate, să tachinez, să descriu contextul.Ce se întâmplă când nu am timpul necesar pentru a împărtăși povestea relaxat? Am nevoie să scurtez, să fac povestea proporțională cu lungimea prezentării. Uite cum explică Bo Eason proporționalitatea dintre poveste și timpul pe care îl ai la dispoziție pentru a-ți livra prezentarea.

Long story short... am nevoie de o micropoveste.

Cum ajung de la povestea desfășurată la micropoveste? Scurtând intenționat. Scriu varianta scurtă a poveștii. Apoi scurtez și mai tare, schimbând perspectiva. Gândește-te că nu mai ești autorul și protagonistul poveștii trecute pe hârtie ci un cititor grăbit. Citește textul. Cum ți se pare? E suficient de succint? Senzația este de simplu și scurt sau mai sunt pasaje peste care îți vine să sari? Ei bine, dacă citești povestea ta și-ți vine să sari peste pasaje înseamnă că lucrurile stagnează în pasajul respectiv. Ca apa într-o baltă. Elimină pasajul. Treci direct în partea de acțiune a poveștii. Dinamismul și ritmul alert captează.Ai 3 lucruri de combinat pentru a face povestea să intre și mai mult la apă, păstrându-și efectul:- începe direct în mijlocul acțiunii, oferă dinamism și conflict din primele cuvinte- simplifică, în mic și în mare, la nivel de cuvinte și expresii, dar și la nivel de structură a poveștii- păstrează emoția, nu pe cea senzorială - legată de ce vede, aude, miroase, gustă, simte personajul, ci emoția profundăUite un exemplu excelent de poveste scurtă de 1 minut și jumătate, folosită de Bo Eason, care ilustrează toate cele 3 idei cheie.[video width="1280" height="720" mp4="https://www.storypoint.ro/wp-content/uploads/2018/12/1-min-30-sec-contracted-story.mp4"][/video]Micropovestea lui Bo te aruncă pe tine, ascultătorul, direct în vârtejul conflictului și prin asta te ține atent și cu sufletul la gură să vezi oare ce se întâmplă mai departe. Este atât de simplu exprimată încât ar putea fi foarte bine înțeleasă și de un copil de 10 ani. Transmite emoție concentrată la nivel de esență.

Cum poți să aplici tu cele 3 idei cheie în micropovestea ta?

1. Intră direct în mijlocul acțiunii

Sari peste partea de tachinare, de stârnit curiozitatea, chiar și peste context și plonjează direct în mijlocul acțiunii. În felul ăsta ai avantajul că agăți din start ascultătorul cu conflictul poveștii.

2. Editează povestea curățând-o de tot ce nu e necesar

Pornește cu mindset-ul că vrei să fie simplă și scurtă. De exemplu de 1 min și 30 de secunde.Editează povestea la nivel de EXPRIMARE - Simplifică exprimarea, elimină cuvintele de umplutură, transformă expresiile lungi în cuvinte, acolo unde e posibil. Folosește pe cât posibil fraze scurte și cuvinte pe înțeles - fără să fii simplist. Lingviștii definesc un indice al clarității exprimării, denumit plastic, indicele FOG, sau indicele de ceață. În funcție de lungimea frazelor și lungimea cuvintelor folosite. Indicele FOG evaluează claritatea și simplitatea textului și o măsoară în anii de educație necesari pentru a-l înțelege (ani de școală, liceu sau facultate).Editează povestea la nivel de EVENIMENTE cuprinse. Fă un proces de inginerie inversă și triază conținutul prin prisma mesajului pe care vrei să îl transmiți. Dacă susține mesajul, dacă e absolut necesar pentru cursul evenimentelor care duce la final și la mesaj - pasajul rămâne. Adu-l la forma cea mai simplă. Dacă nu, elimină-l. Fără regrete și fără atașamente.

3. Redu povestea la esență și dă la o parte stratul senzorial

Ca atunci când dezvelești un miez de ceapă. Vrei să ajungi la acea emoție care se află în profunzime, pe care să o exprimi în puține cuvinte. În cazul unei povești foarte scurte, nu prea ai timp de descrieri senzoriale.Pentru ca o poveste scurtată să transmită emoție e nevoie ca acea emoție să fie izvorâtă din zona de valori sau identitate. Să aibă amprentă profundă. Să reflecte o experiență atât de profund umană încât să nu fie nevoie de limbajul organic al senzațiilor pentru a transpune ascultătorul în poveste. Experiența în sine să fie îmbibată de umanitate încât să facă ascultătorul să plonjeze în poveste. Să se regăsească. Să simtă la fel.John Maeda spune că:

Simplitatea este despre a înlătura ce e evident și a adăuga ce e semnificativ.

Să ai spor la povești și... simplitate!Cu drag,