Leadership și public speaking puse la treabă :)
Dacă ai citit ultimul meu articol- Leadership și public speaking, vei observa că aici este o continuare firească a observării modului în care acționează un discurs de leadership.
Atributele discursului de leadership
De fapt ce îmi propun acum este să vezi la treabă, într-o singură prezentare, cele 3 atribute ale discursului de leadership: Conectare, Provocare, Schimbare.Așa că am ales un TED-Talk Drew Dudley Everyday leadership, care vorbește despre și demonstrează leadership.Te invit să îl urmărești și să te bucuri de el pentru ca apoi să îl privim mai de aproape și să observăm împreună modul cum îmbină cele 3 atribute.
Ți-a plăcut? Savuros discursul lui Drew construit în jurul poveștii.Pentru mine e ca o prăjitură cu patru straturi. De la bază spre topping are în componență 4 straturi: 2 blaturi de provocare, 1 strat de cremă (conectarea) și un strat de topping de fructe (schimbarea). De la bază spre suprafață îmbină succesiv atributele discursului unui lider și trece prin Provocare- Conectare-Provocare-Schimbare.
Prima provocare e lansată pornind de la o întrebare destul de incomodă pe care Drew o adresează publicului.
Câți puteți spune cu încredere că vă considerați un lider?
Întrebarea are un răspuns cu “da” minoritar, ceea ce îi ridică la fileu mingea lui Drew pentru a contura paradigma în care gândim leadershipul, paradigmă pe care o contestă în construcția ulterioară a prezentării.Provocarea nu este încă explicită, dar intuim încotro se îndreaptă următoarele argumente, spre a gândi în alte coordonate leadershipul. Drew amorsează mintea ascultătorului, o pregătește să răspundă pozitiv la ce va urma.
Astfel am ajuns la concluzia că am transformat leadershipul în ceva de neatins. L-am transformat în ceva care ne depășește. A devenit sinonim cu a schimba lumea. Am ajuns să asociem noțiunea de lider cu ceva de care vom fi vrednici într-o bună zi, dar a ne autointitula lideri în prezent ar indica un nivel de aroganță sau îndrăzneală pe care nu suntem pregătiți să îl acceptăm.
Urmează povestea- stratul de conectare puternică.
Cred că ai simțit efectul poveștii, așa-i? Te-a adus mai aproape de Drew și te-a făcut, măcar puțin, să îți placă, să îți fie simpatic?Povestea funcționează ca și conector, micșorează distanța dintre tine și povestitor, creează o rețea de fire, nevăzute, de umanitate, vulnerabilitate și semnificație, dar și de umor în cazul acesteia. Îți aduce aproape și povestitorul, dar și semnificația poveștii pe care o face puternică și intensă prin emoție.Stratul al doilea continuă ideea, clădește peste ceea ce a construit deja începutul discursului. Drew folosește povestea “leadershipului lucrurilor mărunte” centrată pe metafora “momentului acadea” în care un moment caraghios, glumeț devine surprinzător de semnificativ.
Al treilea strat se întoarce la provocare
Cum? Pe același tipar al întrebării provocatoare.
Câți dintre dvs. ați avut un moment revelator, când cineva a spus sau a făcut ceva și datorită căruia considerați că viața vi s-a îmbunătățit fundamental? În regulă. Câți dintre dvs. ați spus persoanei respective? Ei bine, de ce nu? Serbăm zile de naștere, pentru care, tot ce trebuie să faci e să nu mori 365 de zile, în schimb nu spunem nimic celor care ne-au îmbunătățit viața.
-"Nu spunem nimic celor care ne-au îmbunătățit viața" este o situație de fapt demonstrată de răspunsul publicului.-"Nu îmi amintesc acel moment" este împărtășirea lui Drew în continuarea poveștiiProvocarea reală a schimbării patternului de gândire și a regândirii leadershipului în termeni de lucruri mărunte ca leadership de zi cu zi urmează acum. E o construcție în 3 trepte.-Concluzia firească a celor 2 idei anterioare este:
Fiecare dintre dvs., absolut fiecare, ați fost un factor catalizator într-un astfel de moment revelator. Ați îmbunătățit viața cuiva prin ceva ce ați spus sau ați făcut, și dacă nu credeți, gandiți-vă la toate mâinile care nu s-au ridicat când v-am întrebat. Sunteți doar una dintre persoanele cărora nu li s-a spus.
Ultimul strat al discursului provoacă la schimbare
Este exprimată dublu ca și îndemn la acțiune direct de a depăși frica de propria putere, dar și ca o ipoteză cu “dacă”, un fel de “ce ar fi dacă” ce îndeamnă ascultătorul subtil și noninvaziv la a-și asuma importanța ca agent de schimbare în lume.
Marianne Williamson a spus, "Cea mai mare frică a omului nu e aceea că suntem necorespunzători ci că suntem peste măsură de puternici. Lumina, nu întunericul din noi, e ceea ce ne înspăimântă.” Îndemnul meu astăzi e să depășim această prejudecată. Trebuie să ne depășim frica de cât de extraordinar de puternic poate fi impactul unei persoane în viața cuiva.Dacă schimbăm percepția unei persoane asupra lumii, percepția unei singure persoane asupra aptitudinilor proprii, cât de mult este apreciată de cei din jur, cât de importantă poate fi ca agent de schimbare în lume, am schimbat întreaga noțiune. Și dacă putem percepe astfel leadershipul, dacă reușim să-l redefinim astfel, putem schimba lumea.
Drew e cel care schimbă percepția ascultătorului asupra capacității sale de a fi un agent al schimbării. Demonstrează ceea ce spune. E de faprt un al patrulea atribut important pentru un discurs de leadership.Când faci asta discursul tău devine mult mai intens și aduce schimbarea inspirational. E reflexia metodei "show don't tell".
“Be the change that you wish to see in the world.”― Mahatma Gandhi
Cu drag,