Imaterialul unui posibil material didactic - povestea

[vc_row][vc_column][vc_column_text]Povestea nu este ceva material, dar poate fi un bun material didactic. Poate fi folosită cu succes în interacțiunea cu elevii. Cum ar fi dacă, din când în când, în loc să le înmâneze fișe și scheme tipărite, profesorii ar trimite către ei o simplă și memorabilă poveste, o poveste rostită?Te invit la un exercițiu de imaginație, de reîntoarcere în timp. :) Ești din nou elev în clasa a 7-a și iei parte la o oră de anatomie, cea despre sistemul circulator. Clasică. Ce vezi? Cel mai probabil niște planșe colorate, manuale și explicații pe text. Atenție dirijată spre imagini. Întrebări și răspunsuri. Programa. Lipsă de entuziasm.Și acum să schimbăm scenariul, să presupunem că fiind elev în clasa a 7-a, ai avut un super-profesor de anatomie,  plin de carismă, cu ochii sclipind de entuziasm și cu poveștile la el. Astăzi la lecția despre sistemul circulator îți spune o poveste FS (fantastico-științifică).  :)“Suntem într-o navă în miniaturală, asemănătoare navetelor spațiale, invizibilă cu ochiul liber, avem dimensiuni nanometrice. Naveta e în interiorul unei seringi. Pătrundem în sistemul circulator printr-o injecție intravenoasă. Înaintăm în curentul plasmatic evitând să ne ciocnim de hematiile închise la culoare. ”De fapt e aceeași lecție, același sistem circulator, văzut însă dintr-o zonă de curiozitate și aventură, o zonă în care reținerea informațiilor se face ușor. Și e și distractiv. Nu e învățare sub imperiul obligației.De multe ori în școală are loc un scenariu de predare-învățare foarte asemănător cu cel pus în cuvinte de Dan Meyer, profesor de matematică (Math class needs a makeover | TED Talk):

 Predau matematica la liceu. Vând un produs unei piețe care nu și-l dorește, dar este obligată prin lege să îl cumpere. E o propunere sortită eșecului. 

Avem nevoie să înviorăm orele, să aducem diversitate, entuziasm și să stârnim interesul.[embed]https://www.youtube.com/watch?v=jH2phNxaWuQ&feature=youtu.be[/embed]Așa că în loc de informație ternă, putem folosi povestea în triadă cu explicația teoretică (conceptul) și cu aplicația practică.Să luăm exemplul concret al orei de fizică în care se predă legea atracției gravitaționale.- spui o poveste: cum a descoperit Newton atracția gravitațională stând sub un pom încărcat de mere coapte. Cu suficiente detalii senzoriale încât povestea să prindă viață (cercetările neurologice au arătat că detaliile senzoriale care învelesc un eveniment contribuie la ușurința memorării acelui eveniment).- explici conceptul: ce spune legea atracției gravitaționale, care este formula.- aplici conceptul (experimente și exerciții).Care sunt avantajele poveștii în procesul de învățare?- Povestea este cea care construiește starea propice învățării, captează atenția, stârnește curiozitatea. Îi face pe elevi receptivi la partea de teorie.- Atunci când ai în față ochi curioși, nu fețe plictisite, informația pe care o transmiți se va imprima mai bine. Detaliile senzoriale ale poveștii contribuie la memorare. Iar factorul neașteptat (prezent din plin în povești) este cel care duce la descărcarea de dopamină în creier și fixează informația.- Povestea construiește atașament emoțional și motivație de a învăța.  Kendall Haven, în cartea sa ghid pentru profesori "Super Simple Storytelling", dă ca exemplu povestea vânzătorului de baloane. Un copil zboară purtat de un mănunchi de baloane umplute cu heliu. Ce face povestea asta? Îi face pe elevi să se întrebe dacă asta e posibil cu adevărat și să-și dorească să studieze gazele nobile.- Povestea creează context în jurul unui concept și face ca elevilor să le pese de acel concept. În "Povestind matematica", Florentina Berlan pune pe seama personajelor de basm operațiile matematice, transformă o succesiune seacă de simboluri în povești, iar pe copii îi ridică la rangul de "Spioni Secreți" ce folosesc limbajul matematicii.- Poveștile îmbunătățesc chiar și abilitatea elevilor de a rezolva probleme, de a ierarhiza informația, de a performa la științele exacte. (Donald Davis 1993, Peggy Buzansky 1995)Povestea folosită în procesul de învățare poate fi spusă, poate fi o poveste-film, poate fi o poveste cu obiecte (props), sau o poveste interactivă în care elevii fac joc de rol. Odată ce o incluzi în arsenalul didactic, poți folosi o mulțime de variații.Esențialul este:

Să lăsăm în urmă rolul diseminării de informație și să îmbrățișăm o nouă paradigmă, aceea a cultivatorului de curiozitate. Am putea astfel să aducem mai multă semnificație zilelor lor de școală și să le facem imaginația să scânteieze. (Ramsey Musallam: 3 rules to spark learning)

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]