Găsește terenul comun

Merg să o iau pe Adela de la after school și privesc copiii ce sunt adunați în curte.  Sunt în grupuri. 

Unii, printre care și fiică-mea, joacă fotbal pe teren. Sunt plini de energie, vociferează, au pantalonii prăfuiți în genunchi sau ... chiar găuriti pe alocuri, pentru că, na, asta se întâmplă în vâltoarea jocului, e ceva firesc. :)

Alții sunt pe leagăne, povestesc veseli despre ce le place în timp ce miscarea îi pendulează între sus și jos. 

Al treilea grup e adunat în iarbă și caută insecte ca detectivii... Natura e terenul lor de acțiune. 

Când pășești în fața unui public să le spui o poveste care e terenul tău de acțiune? 

Poți să vezi în mai multe moduri răspunsul la întrebarea asta, știu. Tu cum îl vezi? 
Poți să te gândești "spațiul în care pășesc și spun povestea este terenul meu de acțiune. Am nevoie să îl fac al meu, să îl organizez și să devină parte din poveste prin modul în care ma mișc în el." Da... Și nu. 

Poți să te gândești "Povestea pe care o spun și subiectul de care o leg sunt terenul meu de acțiune. " Da... Și nu. 

Ce te invit e să privești mai de aproape modul în care alegi, conturezi și împărtășești o poveste personală unui grup de oameni. 

Pentru a face povestea să atingă emotional oamenii ai nevoie ca terenul tău de acțiune să fie terenul comun dintre tine și ei.

Înainte de a alege ce poveste spui și de a îi da contur, de a o pune în cuvinte, ai nevoie să știi cine sunt oamenii cărora le vorbești și să găsești terenul comun. 
Cine sunt oamenii cărora le vorbești? Ce au ei în comun? Care e dorința lor cea mai mare? Care sunt punctele lor dureroase? Ce ai în comun cu ei?
Poți alege lucruri pe care le avem în comun cu toții, poți alege din zona de universalitate a experiențelor umane: familia, să înveți să șofezi, să cumperi un medicament pentru cineva drag, să mergi în excursii cu prietenii…
Sau poți să mergi în zona care îi privește în mod specific, să cobori în unicitatea și individualitatea grupului. Unui grup de pensionari ce sunt public la un eveniment poți să le spui o poveste impregnată de emoție despre tine și bunicul tău. Unui grup de oameni din industria asigurărilor poți să le spui o poveste despre un asigurator foarte aparte pe care l-ai cunoscut.  Unui public format din studenți la o conferință pe tema gestionării timpului poți să le spui o poveste din studenție legată de organizare... sau dezorganizare. :)

Cât de personală e povestea ta?

Nu te da înapoi de la a exprima emoție și vulnerabilitate. Pentru că propria ta emoție este cel mai bun mod de a-ți apropia oamenii. Uite un exemplu de folosire a emoției, a vulnerabilității și a terenului comun, a experiențelor împărtășite în TED-talkul lui Ali Poet - The most important language we will ever learn.

Cu cât ești mai în contact cu emoțiile tale, cu cât ești mai în contact cu durerile și nevoile celor cărora le vorbești și cu cât emoțiile, durerile și nevoile lor se regăsesc în povestea ta cu atât conectarea dintre voi va fi mai puternică. Cu atât povestea ta va atinge și va produce rezonanță emoțională, va reflecta emoția și o va face să se miște, să reverbereze la fel cum un sunet rostit într-un mediu cu acustică bună creează unda de întoarcere a ecoului.

Fă ca întâmplările poveștii să fie despre tine dar emoția și mesajul să fie despre ei.

Cu drag,