Cum introduci o poveste în discursul tău?

Storytelling

Apr 27

De multe ori simțim sau intuim atunci când urmează o poveste grozavă într-un speech. Și la fel de bine simțim sau intuim atunci când urmează 40 de minute plicticoase și fără prea mare amprentă asupra vieții noastre...Totuși, cum faci legătura între zona de discurs și poveste? Cum “introduci” povestea publicului? Sau… care e traducerea lui a fost odată ca niciodată în limbajul vorbitorilor în public, în public speaking?Adevărul este că… sunt mai multe formule. Mai multe moduri de a insera povestea în țesătura discursului tău. O formulă bună de a introduce o poveste este una care… nu pare să fie o introducere de poveste. Nu atrage foarte tare atenția asupra ei. Are o anumită subtilitate. Și tocmai de aceea, are beneficiul că nu declanșează o reacție de apărare în mințile oamenilor din public… Așa cum o face, de exemplu, situația în care spui:- Apropos! Am o poveste grozavă să vă spun legat de asta...Gândul următor al ascultătorului probabil va fi:- Serios? Hai pe bune? Lasă-mă pe mine să văd dacă povestea ta e grozavă.Hai să ne oprim asupra câtorva metode de a introduce povestea!1. o introducere de tip "dive in" sau imersie în poveste cu accent pe partea personală2. invitația la imaginație3. o întrebare de conectare cu publicul4. un element care stârnește curiozitate

O introducere de tip "dive in" sau imersie în poveste cu accent pe partea personală

Atunci când împărtășești o poveste personală, când accentuezi întâmplări cu caracter personal, creezi o legătură puternică, inviți oamenii care te ascultă să îţi ofere încrederea și să se identifice cu tine. Iată câteva exemple de tipul ăsta:- Chiar ieri vorbeam cu soțul meu dacă să…- Eram în restaurantul X când…- Pe drum către sala de conferințe, chiar în dimineața asta….Uite și 2 speakeri care aplică acest gen de introducere pentru povestea lor:"When I was 7 years old and my sister was only 5 years old, we were playing..." - Shawn Anchor[video width="1280" height="720" mp4="http://ralucaerimescu.ro/wp-content/uploads/2018/04/Shawn-Anchor-humour-story.mp4"][/video]"În facultate studiam științele politice, adică trebuia să scriu multe lucrări..." - Tim Urban[video width="1280" height="720" mp4="http://ralucaerimescu.ro/wp-content/uploads/2018/04/Tim-Urban-thesis-story.mp4"][/video]

Invitația la... imaginație

E un mod abil de a invita ascultătorul în interiorul poveștii. De a-l transforma fără ca lucrul ăsta să fie evident și fără a-i cere consimțământul, tiptil și pe “nesimțite”, într-un partener de călătorie.Cum sună?- Imaginează-ți că…- Dacă ai fi fost cu mine în acea zi… ai fi văzut/auzit…- Gândește-te la un moment în care… Cam asta mi s-a-ntâmplat mie…Cum sună fragmentul de mai jos ca alternativă la începutul poveștii lui Thompson Walker?Imagine being out at sea, 10.000 miles from home and 1.000 miles from the nearest scrap of land, when a sperm whale hits your boat and you begin to see your ship fill with seawater. What would you do? Sau chiar descrierea pe care o dă TED înregistrării video...Imagine you're a shipwrecked sailor adrift in the enormous Pacific. You can choose one of three directions and save yourself and your shipmates - but each choice comes with a fearful consequence too. How do you choose?

O întrebare de conectare cu publicul sau o afirmație de conectare cu publicul

O întrebare care face ascultătorul să se gândească, o întrebare de tip punct comun sau experiență împărtășită- Ţi s-a-ntâmplat și ție să... (nu știi ce cadouri să mai născocești de Crăciun?)- Ai simțit vreodată că... (totul în jur merge prost?)- Nu știu cum simți tu, dar eu...Ultima o folosește, mai mult decât iscusit, Poet Ali vorbind tocmai despre... experiențele comune :)Întrebarea o folosește Doug Stevenson în introducerea poveștii despre poveste :)“Who here has ever had a dog or a cat or a family pet that got sick?”[video width="1280" height="720" mp4="http://ralucaerimescu.ro/wp-content/uploads/2018/04/DOUG-STEVENSON-peanut-butter-story.mp4"][/video]Ce face întrebarea sau afirmația de tipul ăsta, e să ducă ascultătorul în trăirea propriei sale experiențe. Și crește conectarea cu povestea împărtășită de tine. Pentru că se vede - puțin măcar - pe sine în povestea ta.

Un element ce stârnește curiozitate (întrebare sau afirmație)

Poate fi o întrebare retorică care se leagă de tema poveștii și stârnește curiozitate. O întrebare captează foarte rapid atenția. Cum? Creează așa-numitul “vid de informație” și pune la treabă mințile oamenilor, lansându-le în misiunea de a scana dacă au sau nu răspuns la întrebarea cu pricina. Oamenii se întreabă - Ok, ce urmează, unde vrei să ajungi? Și acel - unde vrei să ajungi - este de fapt povestea.De exemplu:- De ce oare, tocmai atunci când te grăbești mai tare, constați că nu mai știi unde ți-ai pus cheile de la mașină?- Oare de ce majoritatea oamenilor rămân mediocri?O întrebare urmată de o pauză, de un răgaz ca cei din sală să își creioneze propria variantă de răspuns... urmând ca pe parcursul poveștii să apară și răspunsul dat de tine. Te-ai prins, cred, că întrebarea pe care o folosești are mare legătură cu ce se va întâmpla în poveste. Și ascultând povestea, va fi evident pentru public motivul pentru care ai început cu acea întrebare.Poate fi o afirmație șocantă - ceva care contrariază gândirea celor din public, ceva care rupe un tipar, care surprinde. Care face curiozitatea să apară, brusc la suprafață, strălucind în privirea oamenilor așa cum bulele se ridică, rapid și zgomotos, într-o băutură efervescentă, proaspăt turnată în pahar.Efectul e:- Zău așa? Pe bune?... Spune-mi mai mult!George Lowenstein - behavioral economist la Univesitatea Carnegie Melon - spune:

“Curiozitatea apare atunci când există un gol de cunoaștere. Atunci când vrei să știi ceva și nu știi, e ca o mâncărime ce declanșează nevoia de a te scărpina. Simțim nevoia să umplem golul de cunoaștere.”

Evident, povestea dezvăluie logica afirmației inițiale, altfel senzația pe care o creezi oamenilor e curiozitate urmată de... frustrare.Hai să vedem împreună câteva exemple video!“Când am absolvit medicina, aveam impresia că dacă memoram și știam tot, sau cât de mult posibil, atunci nu voi face greșeli. Și a mers... pentru o vreme...Până am întâlnit-o pe doamna Drucker.” - în povestea lui Brian Goldman[video width="1280" height="720" mp4="http://ralucaerimescu.ro/wp-content/uploads/2018/04/BRIAN-GOLDMAN-FINAL.mp4"][/video]I was born singing! - Roger Love[video width="1280" height="720" mp4="http://ralucaerimescu.ro/wp-content/uploads/2018/04/Roger-Love-story.mp4"][/video]I believe this passionately - We don’t grow into creativity! We grow out of it!So why is this?... - Sir Ken Robinson[video width="1280" height="720" mp4="http://ralucaerimescu.ro/wp-content/uploads/2018/04/Shakespeare-story-Ken-Robinson.mp4"][/video]Ca eficiență, dive-into the story este la baza piramidei, urmată, oarecum în ordine, de invitația de a-ți imagina, de întrebarea de conectare și de elementul care stârnește curiozitate. Adică sunt oarecum... ordonate crescător în ordinea importanței . :)Modul în care introduci o poveste într-o prezentare este important. Este un soi de carte de vizită întinsă celui care o ascultă. E primul contact, prima impresie și se spune că: