Atmosfera ca moodboard pentru poveste

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Imaginați-vă o explozie mare în timp ce urcați la 10000 m.Imaginați-vă un avion plin de fum.Imaginați-vă un motor care face clac-clac-clac.Sună înfricoșător.Ei bine, am avut un loc unic în acea zi. Stăteam pe 1D, eram singurul care putea vorbi cu însoțitorii de bord.I-am privit imediat și mi-au spus:- Nicio problemă, probabil am lovit niște păsări.

Sunt curioasă ce îți transmite acest început de poveste de pe scena TED (Ric Elias: 3 things I learned while my plane crashed). Ce se proiectează pe ecranul minții tale și ce ecou produce în inima ta?Mie în minte mi se aglomerează o sumă de imagini - ca niște poze lipite pe o tablă magnetică - un avion aflat în aer la înălțime, explozie, fum, motor stricat, însoțitori de bord. Iar ecoul emoțional este teamă, panică, liniște falsă. Hai să mai luăm o poveste, de data asta cu atmosferă mai blândă: Jarrett Krosoczka - Eroismul bucătăreselor (TED).

Când prima mea carte a fost publicată, în 1981, m-am întors la școala mea elementară să le spun copiilor ce înseamnă să fii un autor și un ilustrator. Și în timp ce îmi montam aparatul de proiecție în cantina-auditoriu, m-am uitat prin sală și am văzut-o. Fosta noastră bucătăreasă. Era încă la aceeași școală și acum pregătea de zor masa de prânz.M-am apropiat să o salut și i-am spus:- Bună Jeannie! Ce mai faci?S-a uitat la mine și îmi dădeam seama că mă recunoaște, dar nu știa bine de unde să mă ia.S-a uitat la mine și a spus:- Steven Krosoczka!Eram uimit că a știut că sunt un Krosoczka, dar Steven era unchiul meu care avea cu 20 de ani mai mult decât mine. Îi fusese și lui bucătăreasă pe când era copil.A început să îmi povestească despre nepoții ei. Am rămas perplex.Bucătăreasa noastră avea nepoți! Deci avea copii! Deci pleca acasă la sfârșitul programului de școală! Eu credeam că locuiește în cantină cu polonicele. Nici nu mă gândisem la așa ceva. 

 Ce îți apare pe ecranul minții?O cantină, un proiector, o bucătăreasă bătrână, multe polonice, o locuință decorată cu multe polonice?Care e starea în care te conduce fragmentul? Te simți întors la copilărie, puțin amuzat și ocrotit?Partea de început a unei povești - contextul - ne transpune în atmosfera istorisirii. Țese în jurul  nostru, al ascultătorilor, mai direct sau mai discret, o stare emoțională de fond.Te-ai gândit vreodată ca ascultător, care e rolul ei și ce efect are asupra ta? DE CE ESTE IMPORTANTĂ ATMOSFERA POVEȘTII?Contextul și atmosfera sunt esențiale pentru a face o poveste să fie plină de sens. Gândește-te doar la o poveste cu suspans. Contextul și atmosfera au un impact real asupra răspunsului emoţional la povestea respectivă.Contextul și atmosfera contribuie la modelarea aurei emoționale a poveștii. Oferă semnale sau indicii ascultătorului, îi pregătesc starea pentru acțiunea nedesfășurată încă.Atmosfera contextului este un fel de umbră premergătoare a emoției poveștii - un mod de a pregăti audiența, de a anticipa (uneori deschis surprizelor).  Atmosfera inițială este un preambul, emoția se clădește mai târziu din desfășurarea poveștii.ESTE ATMOSFERA ACELAȘI LUCRU CU EMOȚIA?Nu chiar. Atmosfera și emoția poveștii sunt lucruri diferite, dar foarte bine conectate.- atmosfera e ca o lumină difuză ce trece prin abajur de hârtie de orez și te învăluie - e lumina de fond- emoția e ca lumina înmănuncheată, direcționată și clară a lămpii de citit- e cea care îți face vizibil înțelesul, mesajul

Arcul unei scene determină emoția de bază. Atmosfera face emoția specifică. Atmosfera nu se substituie însă emoției. Atunci când vrem experiențe legate de stare/atmosferă, mergem la concerte sau la muzee. Atunci când vrem experiențe emoționale încărcate de sens, mergem la povestitor.– Robert McKee, Story

Începutul poveștii ne invită să ne familiarizăm cu cadrul, ne dă câteva indicii și ne permite să anticipăm ce se va întâmpla mai departe. Și în același timp, ne activează curiozitatea de a afla dacă e chiar așa cum am gândit sau simțit...Atmosfera creată de povestitor prin cuvinte rostite e ca un moodboard cu imagini lipite, un moodboard care are rolul de a ne conduce subtil spre ce va urma mai departe... Imaginile de pe moodboard, ca și cuvintele alese de povestitor (sensul și sonoritatea lor), nu sunt întâmplătoare - au legătură cu derularea ulterioară a poveștii și contribuie la impresia pe care povestea o lasă asupra ascultătorilor.Pe un moodboard - atunci când îl construiești - pui imagini cu încărcătură mare emoțională, în atmosferă presari cuvinte care, în sensul propriu sau figurat, conturează aura de emoție a poveștii... e o lume a potențialităților încă nedefinite, în care linia poveștii nu e trasată definitiv, ascultătorul își hrănește curiozitatea. Se întreabă care zonă din moodboard e cea care va fi întărită și va ghida povestea mai departe.Ceva plutește în aer - un simț al aventurii, al pericolului, teamă sau dimpotrivă calm, relaxare.   Deși atmosfera poveștii pare ceva destul de volatil, fiind legată de stare și emoție, MODUL CUM PRINDE CONTUR ATMOSFERA UNEI POVEȘTI este concretizabil în câteva unelte tehnice.Atmosfera poveștii e dezvăluită prin :- atitudinea și tonul povestitorului - în care transpare emoția pe care el a simțit-o- alegerea cuvintelor, sonoritatea și simbolistica lor- limbajul figurativ (metafore, comparații, figuri de stil)- timpul și locul în care se întâmplă acțiunea (vremea, temperatura, calitatea și culoarea luminii pot acționa ca niște reflectoare ce pun în valoare starea, timbrul emoțional, atmosfera poveștii)Alegerea contextului, obiectelor, detaliilor, cuvintelor contribuie la crearea unei atmosfere anume.Povestea poate îmbrăca o aură de mister, bucurie, aventură, tristețe, spaimă, calm.SCOPUL CREĂRII ATMOSFEREI în poveste este de a declanșa un ecou emoțional, o stare care pregătește emoția propriu-zisă și face memorabil mesajul.  În plus, face povestea vie, fascinantă, interesantă, face ascultătorul curios să afle mai mult.Uneori atmosfera contextului e o umbră - indiciu ce dezvăluie cursul ulterior al poveștii. Alteori povestea poate să capete întorsături neașteptate pentru contextul inițial, schimbări de direcție surprinzătoare - atmosfera contextului contrastează brutal cu evenimentele următoare, modalitate prin care se amplifică intensitatea evenimentelor.Ca de exemplu în povestea spusă de Amy Purdy la TED: Living beyond limits.

Dacă viața ta ar fi o carte și tu ai fi autorul, cum ai vrea să se desfășoare povestea ta? Asta e întrebarea care mi-a schimbat viața pentru totdeauna. Crescând în fierbintele deșert din Las Vegas, tot ce îmi doream era să fiu liberă. Visam cu ochii deschiși să călătoresc prin lume, trăind într-un loc unde ninge, și îmi imaginam toate poveștile pe care urma să le spun. La vârsta de 19 ani, următoarea zi după ce am absolvit liceul, m-am mutat într-un loc unde ningea și am devenit maseuză terapeut. Pentru această slujbă tot ce aveam nevoie erau mâinile mele și masa de masaj lângă mine și aș fi putut merge oriunde. Pentru prima data în viața mea, mă simțeam liberă, independentă și în control total asupra vieții mele.

Ce vezi pe moodboard? Deșert, zăpadă, mâini, masă de masaj, călătorii? Simți libertatea și posibilitățile infinite?Urmează turnura:

Asta până când viața mea a luat o întorsătură. Am plecat de la muncă într-o zi cu ceva ce părea a fi o gripă și în mai puțin de 24 de ore eram la spital, ținută în viață cu ajutorul aparatelor cu șansă de supraviețuire mai mică de 2%. Abia peste câteva zile, pe când zăceam în comă, doctorii m-au diagnosticat cu meningită bacteriană, o infecție sangvină ce putea fi prevenită cu un vaccin. Pe durata a două luni și jumătate mi-am pierdut splina, rinichii, auzul cu urechea stângă și ambele picioare mai jos de genunchi. Când părinții m-au scos din spital în scaunul cu rotile, mă simțeam ca și cum fusesem reasamblată bucată cu bucată, ca o păpușă mozaic.

Vezi salonul de terapie intensiva, operații, organe, scaun cu rotile, păpușa mozaic?Ce simți?Pentru că atmosfera depinde mult și de tonul și atitudinea povestitorului - cel din cuvinte și de dincolo de cuvinte - te las să vezi singur “ce vezi și ce simți” urmărind rostirea poveștilor pe scenele TED de chiar cei care le-au trăit.   Ne revedem în următorul articol. Să ai o zi de poveste![/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]