3 lucruri adevărate despre "Povești..."
Vreau să schimb modul în care lumea privește prezența unor povești (storytellingul) într-o prezentare. Pentru că sunt mulți oameni, poate i-ai auzit și tu, care zic:- Povești... adică un soi de... copilării, chestii neserioase, total lipsite de valoare.Și nu e deloc așa! Dar cum e? o să te întrebi sau o să mă întrebi. :)Uite 3 lucruri adevărate despre storytelling menite să îți schimbe perspectiva, în caz că aveai impresia că poveștile nu-și au locul într-o prezentare:
1. Amintirea unei povești este mai memorabilă decât datele crude prezentate ca grafice sau statistici
Chip Heath predă la Universitatea din Standford și a făcut cu studenții săi un exercițiu. I-a împărțit în grupe de 6-8 și le-a dat statistici despre tiparele crimelor din SUA. Jumătate din studenți au avut de susținut o prezentare de 1 minut care să transmită ideea “Crimele non-violente sunt o problemă serioasă”, cealaltă jumătate a avut de susținut o prezentare de 1 minut care să transmită ideea "Crimele non-violente nu sunt o problemă serioasă”.Hai să intrăm puțin în acest exercițiu. Toată lumea susține prezentări, după care studenții votează persoana din grupul lor care s-a descurcat cel mai bine. Apoi exercițiul se termină, sau așa cred ei. :)Chip trece la altceva. Proiectează un video care distrage studenții. La final le cere să scrie tot ce își amintesc din discursurile de 1 minut pe care le-au auzit.
Ce spune Chip Heath?“Studenții sunt uimiți de cât de puțin și-au amintit. Doar 10 minute se scurseseră de la susținerea prezentărilor de 1 minut. Cantitatea de informație transmisă nu a fost foarte mare - au ascultat maxim 8 discursuri de 1 minut. Și totuși, cei care își amintesc 1-2 idei dintr-o prezentare sunt norocoși. Cei mai mulți lasă spațiu gol, complet alb în dreptul unora dintre discursuri, neamintindu-și nici măcar 1 idee. Și aici devine interesant în ceea ce privește puterea poveștilor...În medie un discurs de 1 minut a conținut 2.5 statistici. Doar 1 student din 10 a spus o poveste. Poveștile sunt statistici vorbitoare. Când studenții au fost rugați să noteze ce-și amintesc din prezentări 5% și-au amintit statisticile, 63% și-au amintit poveștile."Într-o prezentare, poveștile pot fi foarte bine împletite cu statisticile, graficele și logica.Uite un exemplu în care ideea, prezentată inițial la nivel logic și cu ajutorul unui grafic, devine memorabilă cu ajutorul poveștii personale. E ideea TERAPIEI PRIN EXPUNERE, a auto-provocării de a părăsi zona de confort pentru ca treptat să o poţi lărgi. Hai să vezi în acest fragment de TEDX cum folosește Till Groß povestea, făcându-te să participi la experiența lui, să vezi și să auzi ce i s-a-ntâmplat. [video width="1280" height="720" mp4="http://ralucaerimescu.ro/wp-content/uploads/2018/06/TILL-GROS-COMFORT-ZONE-CHALLENGES.mp4"][/video] Așa-i că ideea devine mult mai vie pentru tine? De ce? Pentru că:
2. Povestea ancorează emoțional ideile raționale, acționează complementar cu logica, la nivele diferite
O idee credibilă îi face pe oameni să creadă. Declanșează mecanismul gândirii analitice. O idee emoțională îi face pe oameni să le pese. Declanșează mecanismul răspunsului emoțional. VEDEM CE VEDE, SIMȚIM CE SIMTE personajul. Atunci când în povești există un personaj care resimte emoții puternice, este foarte probabil ca noi, cei din public, să resimțim aceeași emoție - se întâmplă prin mecanismul neuronilor oglindă.
3. Povestea este un instrument de persuasiune subtil și eficient
Vreau să te întreb ceva. Ție îți place să ți se spună sau să ți se impună ce să faci? Dacă ești ca mine, probabil răspunsul tău este: "NU!", probabil chiar așa - cu litere de tipar. :)Ei bine, povestea nu este vehementă în a spune oamenilor ce să gândească sau să facă, așa cum sunt datele logice, statisticile, graficele. Povestea acționează mult mai subtil - te lasă să fii martor la o experiență a unor personaje, te transportă în lumea acestora... până când mediul tău fizic pare că se topește. Îți dă libertatea propriilor concluzii. Povestea are un mecanism de persuasiune aparte - prin empatie și transport emoțional. Cu cât e mai mică distanța psihologică între tine și personajul din poveste, cu atât mesajul devine mai convingător.Green și Brook au studiat rolul transportului narativ în persuasiune și au ajuns la concluzia (publicată în anul 2000 în Journal of Personality and Social Psychology) că oamenii care sunt mai tare transportați în poveste sunt mai predispuși să preia convingerea sau mesajul poveștii. Chip și Dan Heath spun că
Povestea bună pregătește ascultătorii să acționeze așa cum simulatorul pregătește piloții de zbor.
Și tu poți face asta cu poveștile tale. Care e secretul? Fă oamenii să se vadă pe sine în povestea ta!Cu drag,
