Trei motive pentru care prezentările în public eșuează
Și cum să nu le repeți și tu.
Cât de des se întâmplă să urmărești prezentări doar ca să constați că ...nu merită? Doar ca să pleci cu frustrarea că vorbitorul și-a pierdut timpul și ți l-a pierdut și pe al tău...
Photo by krakenimages on Unsplash
Fie că sunt prezentări cu public larg, prezentări în echipa de business sau prezentări de vânzare iată top 3 motive pentru care prezentările eșuează (și câte o sugestie de cum să faci ca asta să nu se întâmple atunci când tu însuți ții prezentări).
Înghesuie prea multă informație
Avem uneori tendința când ne așezăm la masa tratativelor cu coala neîncepută și ideea de prezentare în minte să așternem tot ceea ce știm pe subiect, să facem cercetare și …“Stai un pic. Nu-i de ajuns. Să mai caut ceva.”
Apoi ne atașăm prea tare de ideile noastre și ne e greu să triem, să tăiem, să facem mai puțin din prea mult.
Cât de mult îți pasă de public dacă ești dispus să arunci către el un bombardament de informație?
Tendința de a înghesui tot ceea ce tu știi pe subiectul pe care vorbești între introducere și încheiere vine din...nesiguranță.
Uite o întrebare care ne face trierea mai ușoară.
Este ideea asta relevantă? Mă ajută să obțin ceea ce mi-am propus cu prezentarea? Mă ajută să conduc oamenii la destinație?
Mai puțin este mai mult.
“Prezentările de succes sunt ușor de înțeles, memorabile și emoționale.” Carmine Gallo
2. Uită de public și rămân în sfera complicat-distant-plictisitor
Bună. Numele meu este ... și sunt aici să vă vorbesc despre....
Sunt multe prezentări care încep în acest fel.
Dacă pui focusul pe tine și pe informație pierzi esențialul.
Nu vorbești pentru tine. Nu vorbești să dai bine.
Nu vorbești unor scaune goale.
Photo by Tyler Callahan on Unsplash
Prezentările nu sunt despre prezentator. Sunt despre public, despre dorințele și nevoile lui.
Niște întrebări care să netezească drumul spre conectare, implicare și atracție sunt:
Cum mă apropii de public? Cum apropii ideile de public? Cum fac informația interesantă? Cum îi implic și anim atmosfera?
“Discursul este poezie- cadență, ritm, imagini, forță. Un discurs ne amintește următorul lucru: cuvintele ca și copiii au puterea să facă să danseze cei mai tociți saci cu fasole în formă de inimă.” Peggy Noonan
3. Sar peste pregătire
Uneori confundăm lucrurile și gândim că anii de experiență în domeniul pe care vorbim înlocuiesc pregătirea.
“Știu destul așa că pur și simplu o să spun ce-mi vine. O să-mi organizez ideile ad-hoc.”
Poate că asta e extrema opusă a cercetării asidue și a bombardamentului cu informație.
Photo by Elena Mohzvilo on Unsplash
Experiența ta în domeniul tău de expertiză nu poate fi aruncată către public pe nepregătitelea. Are nevoie de o structură, de o așezare, de o înlănțuire care să-i poarte într-o călătorie cu sens și cu bucurie.
“De obicei îmi ia mai mult de 3 săptămâni să pregătesc un discurs improvizat bun. “ Mark Twain
Întreabă-mă de unde îmi sunt cunoscute aceste greșeli? :)
Le-am făcut pe toate.
Știu nodul în gât al lui “o fi destul? E oare de-ajuns ce am pus aici? Le-am oferit suficient?”. Vine la pachet cu niște fluturi în stomac…
Mi-e cunoscută informația pe care o ridicam plictisitor la rang de erou, uitând de apropierea de oameni, de emoția care unește, de poveste...
Și mi-e dragă creativitatea jucăușă și exercițiile de improvizație. Cei care participați la întâlnirile live ale cursului 5 pași către vorbitul în public remarcabil știți ce momente frumoase creăm împreună dezvoltând spontaneitatea. Dar nu aș înlocui structura unei prezentări pregătite cu improvizația de moment. Ar însemna să trădez publicul.
Poate le-ai făcut și tu aceste greșeli, sau poate că nu...Știi cum spune Eleanor Roosevelt?
“Învață din greșelile altora. Nu trăim destul cât să le facem noi pe toate.”
Cu drag,
. . .
Dacă nu ai citit prima parte Este povestea un mod de a vinde? te invit aici:
Povestea construiește încrederea și aduce emoția în procesul de vânzare
