De ce ai alege un curs aplicat de Public Speaking și nu să înveți online?

În Public Speaking, nimic nu se compară cu practica

Știi vorba aia (celebră, poate): “Teoria ca teoria, dar practica ne mănâncă”? Eu cred că, într-un domeniu ca Public Speaking, e chiar dublu de adevărată.  🙂

Ce vreau să zic? Există alte domenii (cum ar fi programare/IT) în care practica îți e la îndemână, ai acasă calculatorul și, odată ce studiezi un lucru, ai posibilitatea să testezi cum îți iese, aplicându-l.

Ei bine… publicul nu-l ai acasă. Asta presupunând că nu vrei să-ți exersezi speechul pe propriul copil, consort/consoartă sau animal de companie. 🙂

Public Speaking

Și într-un training la care participi efectiv, și la un curs online de Public Speaking primești informație și strategii de comunicare. Un training de Public Speaking la care ești prezent are însă niște beneficii pe care un curs online nu le poate avea.  Uite 3 beneficii semnificative:

 

1. Înveți să-ți gestionezi emoțiile în fața unui public real

Într-un training live de Public Speaking înveți să-ți privești teama în ochi și să acționezi. E locul unde îți clădești încrederea în tine! Pășești în fața unui grup de oameni, privești oamenii în ochi și le vorbești. Chiar dacă la început cu trac.

Oare ai putea să faci asta în fața calculatorului? Poate dacă privești în ochiul camerei de filmat… 🙂 Dar tot nu e aceeași senzație.

2. Primești feedback de creștere în timp real

Nu trebuie să aștepți săptămâni la rând pentru a primi răspunsul la o întrebare.

În plus, trainingul live îți oferă feedback la ceea ce faci – la modul în care ții o prezentare, imediat după ce ai susținut-o. De mai multe tipuri – feedbackul colegilor, feedbackul tău propriu (provocarea de a observa și evalua propria prestație, cum a fost pentru tine, ce ți-a ieșit cel mai bine, la ce-ți propui să mai lucrezi) și feedbackul trainerului. Primești și filmarea prezentării, astfel încât ai posibilitatea să vezi și cum a arătat din afară. 🙂

Toate astea duc la o evoluție în timp scurt.

Public Speaking

3. Acumulezi experiență

Atmosfera, energia, emoțiile vorbitului în public și ieșirea din zona de confort e mai greu să se întample acasă, în fotoliu, în fața laptopului. Mult mai probabil e să le simți cu adevărat într-o sală de training, mai ales în timpul exercițiilor de improvizație, cele care au ca scop declarat să te ia “pe nepregătite”.

Pe lângă asta, activitățile presărate în training sunt menite să ancoreze informația, să te ajute nu doar să o înțelegi mental, ci să o fixezi pe mai multe căi – inclusiv kinestezic (prin senzații sau mișcare) – așa încât să fii pregătit să o aplici.

Majoritatea oamenilor au nevoie de un cadru anume creat pentru învățare, de o energie de grup. Iar activitățile pe care și le propune un training în timp real au o paletă mult mai largă decât cele propuse de un curs online. Merg de la exerciții de împărtășire în perechi, la joc de rol, la mimă sau exerciții de modulare a vocii, de folosire a corpului și gesturilor. Sau activități fizice care traduc metaforic un concept.

Trainingul live e mai mult o experiență. Cursul online are, ca pondere, un volum mai mare de activitate intelectuală.

Public Speaking

Confucius spunea “Aud și uit, văd și îmi amintesc, fac și înțeleg.“

Eu cred foarte tare în lucrurile făcute hands-on. În Public Speaking aș zice chiar hands-on, eyes-on and voice-on.  🙂 Cu gesturile la-ndemână, cu ochii-n ochii oamenilor și cu voce tare.

Tu?

Cu drag,

Tu ce faci cu teama de a vorbi în public?

Teama de a vorbi în public este foarte des întâlnită

Știi tipul acela de oameni pasionați de un anume subiect care, atunci când vorbesc cu tine la o cafea, sunt purtați de elan și doldora de informații interesante, pe care ți le prezintă cu mult entuziasm? Și dacă îi pui să vorbească în public despre același lucru… se transformă. Nu doar că nu lasă la vedere entuziasmul, dar încremenesc, devin rigizi și formali, paralizează sub presiunea ideii de a vorbi în public.

Poate îi ai și tu printre cunoscuți, printre cei apropiați… sau poate cunoști lucrurile astea din proprie experiență :). Poate cunoști foarte bine situația în care privești sala și ai senzația că toate perechile de ochi sunt ațintite asupra ta, ca niște reflectoare. Inima începe să-ți bată de nebună, stomacul îți este strâns ca un ghem, adrenalina îți zvâcnește în buricele degetelor… gândurile îți sunt paralizate de teamă.

Vreau să-ți spun un secret. Un secret… public. 🙂

 Nu ești singur în situația asta! 

Statisticile spun că teama de a vorbi în public este teama numărul 1 în lume: 75% dintre oameni suferă de ea. Asta înseamnă 3 din 4 indivizi. Fără diferențe semnificative între femei și bărbați (75% din femei, 73% din bărbați au această teamă).

https://infogram.com/fear_public_speaking

Ne e teamă că vom fi judecați. Ne e teamă că nu vom face o impresie destul de bună. Ne e teamă că vom fi puși în situații stânjenitoare.

Esti stapanit de teama de a vorbi în public

Și ce facem atunci? Ce faci de obicei într-un context social care îți provoacă teamă? Poți să eviți situația respectivă sau poți să alegi să te confrunți cu ea.

O soluție simplă ar fi să eviți să vorbești în public. Pe termen lung însă, asta s-ar putea să îți creeze niște limitări în carieră, să te împiedice să atingi niște obiective profesionale. Dacă ești antreprenor și ai propria ta firmă la început de drum, nu prea poți să te ascunzi sau să lași pe altcineva să vorbească în public pentru tine, nu-i așa?

Vorbitul în public este o abilitate, nu un talent.

Vestea bună  este că vorbitul în public este o abilitate, nu un talent. Și, ca orice abilitate, vorbitul în public poate fi deprins, practicat și perfecționat. Aristotel spunea:

Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea măiestria nu este un act singular, ci o deprindere.

Așa că hai să vedem  împreună 3 modalități de a ne gestiona emoțiile acceptând provocarea vorbitului în public.

1.   Nu încerca să îți blochezi emoțiile. Folosește-te de ele și de intensitatea a ceea ce simți.

Adică nu nega ceea ce simți. Nu încerca să afișezi o mască de calm impenetrabil peste senzațiile tale atunci când inima îți bate nebunește, obrajii ți s-au înroșit și ai fluturi în stomac. Impresia pe care o vei lăsa va fi de lipsă de autenticitate, cu alte cuvinte, publicul va percepe că “ceva nu este în regulă”.

Ce poți să faci pentru a putea vorbi în public? Luptă cu adversarul tău folosindu-te de propriile lui arme.  E ca în judo – atunci când ești atacat, te folosești chiar de mișcarea și greutatea adversarului tău pentru a-l dezechilibra și a-l pune la pământ.

Invinge-ti teama de a vorbi în public

În loc să înăbuși anxietatea sau teama, îți propun să privești ceea ce simți puțin altfel!

Poți să îți spui:

– La naiba, sunt nervos! O să-și dea seama că sunt nervos! Prezentarea asta n-are cum să iasă bine… Adică să interpretezi ceea ce simți ca nervozitate, iar atunci nervozitatea se va auto-amplifica.

Sau poți să îți spui:

– Ok, inima îmi pompează puternic sângele prin vene, obrajii mei și-au crescut temperatura cu 1 grad sau 2, iar stomacul meu face exerciții de zbor… Foarte tare adrenalina asta care îmi curge prin vene! Simți același lucru, dar interpretezi emoțiile ca pe o stare de entuziasm.

E mai ușor să convertești anxietatea în entuziasm decât să o înnăbuși. Așa că, reinterpretează!

2.   Începe prezentarea cu un “bang”

Începe cu ceva neașteptat. Ce poate fi? O întrebare ieșită din banal… de tipul celor care nu au un răspuns foarte evident. O poveste scurtă. O statistică șocantă.

De ce te ajută asta în gestionarea emoțiilor?

Pentru că vei vedea pe fețele oamenilor efectul acestui mod de a începe prezentarea. Le vei surprinde curiozitatea. Practic atenția oamenilor va fi atrasă asupra ideilor neașteptate, va fi dirijată spre conținutul prezentării tale și nu spre persoana ta. În consecință, când vei vorbi în public, te vei simți mai puțin judecat, mai puțin expus și mai încrezător în abilitatea ta de a livra o prezentare de succes.

A vorbi in public

3.   Practică în fața unui public

Ai o prezentare de făcut în fața unui număr mare de oameni? Exersează în fața unui grup de oameni.

Robert Zajonc, psiholog social, a demonstrat că atunci când vorbim în fața altor oameni, asta ne crește emoțiile. (Robert Zajonc – Social Facilitation, Science  16 Jul 1965: Vol. 149, Issue 3681, pp. 269-274)

Faptul că repeți de unul singur prezentarea nu te pune în contextul potrivit pentru a-ți gestiona emoțiile. În schimb, dacă susții prezentarea în fața unui grup mic de oameni, vei putea să creezi condiții asemănătoare cu cele din momentul prezentării reale. Vei putea să vezi oamenii și expresiile lor faciale, să le simți privirile și să observi ce se întâmplă cu emoțiile tale.

vorbesti in public

Și nu în ultimul rând… tehnica de bază, tehnica esențială, tehnica fără de care nimic din tot ce am vorbit până acum nu funcționează la vorbitul în public: pregătește-te! 🙂

Best way to conquer stage fright is to know what you are talking about! Michael H. Mescon.

Cu drag,

 

Cum introduci o poveste în discursul tău?

De multe ori simțim sau intuim atunci când urmează o poveste mișto într-un speech. Și la fel de bine simțim sau intuim atunci când urmează 40 de minute plicticoase și fără prea mare amprentă asupra vieții noastre…

Totuși, cum faci legătura între zona de discurs și poveste? Cum “introduci” povestea publicului? Sau… care e traducerea lui a fost odată ca niciodată în limbajul vorbitorilor în public, în public speaking?

Adevărul este că …sunt mai multe formule. Mai multe moduri de a insera povestea în țesătura discursului tău!

O formula bună de a introduce o poveste este una care…nu pare să fie o introducere de poveste! Nu atrage foarte tare atenția asupra ei. Are o anumită subtilitate!

Și tocmai de aceea are beneficiul că nu declanșează o reacție de apărare în mințile oamenilor din public… Așa cum o face de exemplu situația în care spui

-Apropos! Am o poveste grozavă să vă spun legat de asta!….

Aici gândul următor al ascultătorului probabil va fi

-Serios? Hai pe bune? Lasă-mă pe mine să văd dacă povestea ta e  grozavă!

Hai să ne oprim asupra câtorva metode de a introduce povestea!

  1. o introducere de tip „dive in” sau imersie în poveste cu accent pe partea personală
  2. invitația la imaginație
  3. o întrebare de conectare cu publicul
  4. un element care stârnește curiozitate

 

  1. O introducere de tip „dive in” sau imersie în poveste cu accent pe partea personală

Atunci când împărtășești o poveste personală, când accentuezi întâmplări cu caracter personal, creezi o legătură puternică, inviți oamenii care te ascultă să își ofere încrederea și să se identifice cu tine!

Iată câteva exemple de tipul ăsta:

-chiar ieri vorbeam cu soțul meu dacă să…

-eram în restaurantul X când…

-pe drum către sala de conferințe, chiar în dimineața asta….

Uite și 2 speakeri care aplică acest gen de introducere pentru povestea lor:

„When I was 7 years old and my sister was only 5 years old we were playing…”- Shawn Anchor

„În facultate studiam științele politice, adică trebuia să scriu multe lucrări…”- Tim Urban

 

  1. Invitația la…imaginație

E un mod abil de a invita ascultătorul în interiorul poveștii! De a-l transforma, fără că lucrul ăsta să fie evident și fără a-i cere consimțământul, tiptil și pe “nesimțite”, într-un partener de călătorie.

Cum sună?

Imaginează-ți că….

Dacă ai fi fost cu mine în acea zi …ai fi văzut/auzit…

Gândește-te la un moment în care…Cam asta mi s-a-ntâmplat mie….

Cum sună fragmentul de mai jos ca alternativă la începutul poveștii lui Thompson Walker?

Imagine being out at sea, 10,000 miles from home and 1,000 miles from the nearest scrap of land, when a sperm whale hits your boat and you begin to see your ship fill with seawater. What would you do?

Sau  chiar descrierea pe care o dă TED înregistrării video…

Imagine you’re a shipwrecked sailor adrift in the enormous Pacific. You can choose one of three directions and save yourself and your shipmates — but each choice comes with a fearful consequence too. How do you choose?

 

3. O întrebare de conectare cu publicul sau o afirmație de conectare cu publicul 🙂

O întrebare  care face ascultătorul să se gândească, o întrebare de tip punct comun sau experiență împărtășită

ți s-a-ntâmplat și ție să …( nu știi ce cadouri să mai născocești de Crăciun?)

ai simțit vreodată că….( totul în jur merge prost?)

nu știu cum simți tu… , dar eu …

Ultima o folosește mai mult decât iscusit Poet Ali vorbind tocmai despre… experiențele comune 🙂

Întrebarea o folosește Doug Stevenson în introducerea poveștii despre poveste 🙂

“Who here has ever had a dog or a cat or a family pet that got sick?”

Ce face întrebarea sau afirmația de tipul ăsta e că duce ascultătorul în trăirea propriei sale experiențe. Și crește conectarea cu povestea împărtășită de tine. Pentru că se vede -puțin măcar- pe sine în povestea ta!

4.Un element ce stârnește curiozitate (întrebare sau afirmație)

Poate fi o întrebare retorică care se leagă de tema poveștii și stărnește curiozitate.

O întrebare captează foarte rapid atenția. Cum? Creează așa-numitul “vid de informație” șI pune la treabă mințile oamenilor lansându-le în misiunea de a scana dacă au sau nu răspuns la întrebarea cu pricina!

Oamenii se întreabă- ok, ce urmează, unde vrei să ajungi? Și acel- unde vrei să ajungi- este de fapt povestea.

De ex

-De ce oare tocmai atunci când te grăbești mai tare constați că nu mai știi unde ți-ai pus cheile de la mașină?

-Oare de ce majoritatea oamenilor rămân mediocri?

O întrebare urmată de o pauză, de un răgaz ca cei din sală să își creioneze propria variantă de răspuns…urmând ca pe parcursul poveștii să apară și răspunsul dat de tine!

Te-ai prins cred că întrebarea pe care o folosești are mare legătură cu ce se va întâmpla în poveste. Și ascultând povestea va fi evident pentru public motivul pentru care ai început cu acea întrebare!

Poate fi o afirmație șocantă- ceva care contrariază gândirea celor din public, ceva care rupe un tipar, care surprinde! Care face brusc curiozitatea să apară  la suprafață strălucind în privirea oamenilor așa cum bulele se ridică rapid și zgomotos într-o băutură efervescentă proaspăt turnată în pahar!

Efectul e

-Zău așa? Pe bune? …Spune-mi mai mult!

George Lowenstein- behavioral economist la Univesitatea Carnegie Melon spune

“Curiozitatea apare atunci când există un gol de cunoaștere. Atunci când vrei să știi ceva și nu știi e ca o mâncărime ce declanșează nevoia de a te scărpina! Simțim nevoia să umplem golul de cunoaștere”

Evident povestea dezvăluie logica afirmației inițiale, altfel senzația pe care o creezi oamenilor e curiozitate urmată de …frustrare.

Hai să vedem împreună câteva exemple video!

 

“Cînd am absolvit medicina aveam impresia că dacă memoram și știam tot, sau cât de mult posibil, atunci nu voi face greșeli. Și a mers,…pentru o vreme…

Până am întâlnit-o pe doamna Drucker!” în povestea lui Brian Goldman

I was born singing!- Roger Love

 

I believe this passionately- We don’t grow into creativity! We grow out of it!

So why is this?…- Sir Ken Robinson

Ca eficiență dive-into the story este la baza piramidei, urmată oarecum în ordine de invitația de a-ți imagina, de întrebarea de conectare și de elementul care stârnește curiozitate! Adică sunt oarecum …ordonate crescător în ordinea importanței :).

 

Modul în care  introduci o poveste într-o prezentare este important.  Este un soi de  carte de vizită întinsă celui care o ascultă. E primul contact, prima impresie.

Si se spune că

Nu există a doua șansă de a face o primă impresie bună!

Așa că alege atent!

Cu drag,

 

 

 

Momentul „lupă” din povestea ta

Ai avut vreodată senzația că ceea ce ți se întâmplă e atât de intens încât trăirea respectivă părea că durează mai mult decât în realitate?

Era 7 și jumătate, într-o dimineață geroasă de iarnă. Afară semiîntuneric și străzi înghețate.

Eu -la volanul mașinii mele. Prima mea mașină- un Tico alb.

Înainte de a intra în giratoriul de la Mărăști , la trecerea de pietoni, mașina din fața mea încetinea.

Tico-ul meu însă prinde o bucată de gheață sub roți și devine brusc independent!…de voința mea vreau să zic. 🙂

 

Apăs frâna! Și simt că mașina mea nu reacționează la comenzi.

Apăs frâna până-n podea. Atât de hotărât de parcă vreau să trec de podea, dar mașina mea are o voință proprie…

E momentul în care toate simțurile mi s-au ascuțit! Toate emoțiile s-au amestecat!

Văd cum mă apropii de mașina din față, îi văd galbenul lucios de taxi, e o Dacie, numărul este 10-TM-XTC și ….impact! Zguduitură! Zgomot de caroserii ciocnite! Cioburi de faruri și stopuri. Tablă șifonată, culori puțin amestecate…

 

Dar eu sunt ok. Taximetristul e ok. Și niciun pieton în preajmă!

Life comes at us in waves. We can’t predict or control those waves but we can learn to surf! (Dan Milman)

 

De ce am împărtășit cu tine acest fragment de poveste?

Nu (doar) pentru că mi s-a făcut dor de vechiul meu Tico…:)

Ci pentru a-ți atrage atenția – CU UN EXEMPLU- asupra unui ALTFEL DE TIMP care poate să apară  în poveste. Și nu e timpul obișnuit, al lucrurilor uzuale, cel măsurat de secundele, minutele și orele ceasurilor obișnuite.

Este un timp dilatat, încărcat de emoție. Un timp care durează mai mult decât evenimentele în sine! Și pe care îmi place să-l numesc MOMENTUL LUPĂ!

 

Unde să îl folosești?

Acolo unde povestea are încărcătură emoțională mare ( în pasajele cu emoție densă- frică, iubire, șoc).

 

Cum să îl folosești?

Cam în aceeași manieră în care o folosesc FILMELE! Mai ții minte faza în care Neo din Matrix varsă cafeaua și apoi  o prinde înapoi în cană?

Când un editor de film creează o secvență în slow-motion ce face de fapt este că ÎNCARCĂ FRAGMENTUL RESPECTIV CU DETALII!

Cadrele pe care le folosește într-o secvență slow-motion nu sunt mai puține ci sunt mai multe decât într-o secvență cu ritm normal!

Gradul de detaliere crește!

Efectul de LUPĂ asupra unui anume moment înseamnă că

-măresc gradul amănuntelor e care le percep și le ofer celui care mă ascultă

-și asta mărește percepția  duratei  pe care momentul respectiv îl ocupă în timp

 

Unde poți  tu să folosești MOMENTUL LUPĂ într-una din poveștile tale? Alege momentul, captează-i intensitatea și oferă ascultătorului o perspectivă emoțională diferită!

We do not remember days, we remember moments! (Cesare Pavese)

Cu drag,

Vulnerabilitate

 

Imaginează-ți că ești în fața unui grup de oameni, cu toți ochii ațintiți spre tine! E momentul acela de liniște de început în care îi privești în ochi și nu spui nimic. Lași tăcerea să umple spațiul dintre voi. E un gest de putere tăcută, de conectare și de vulnerabilitate. Tu în fața lor, fără să îți ceri scuze, fără cuvinte…

Și acum imaginează-ți că le împărtășești una din cele mai „personale” povești personale pe care le ai. Una în care îți expui punctele dureroase, imperfecțiunile și vulnerabilitățile! Apari așa cum ești.  Perfect de imperfect! Într-o lumină proastă sau real de rece :). Poți face asta? Asta cere curaj. Dar poate face ca momentul de vârf al poveștii să capete mult mai mare densitate emoțională.

E ceva foarte puternic în aerul dintre povestitor și ascultător atunci când primul își împărtășește onest imperfecțiunile și momentele de criză.

Uite 2 întrebări puternice menite să ghideze împărtășirea momentului de vulnerabilitate cu publicul  

– ce mesaj pot extrage din experiența  asta de viață ?

– sunt suficient de curajos și  suficient de abil încât să o împărtășesc așa încât efectul final să fie de avantaj pentru mine?

VULNERABILITATEA ÎNSEAMNĂ PUTERE ȘI  CURAJ

Între teamă și vulnerabilitate e un joc de putere! Cui îi dă rolul principal mintea ta? E nevoie să fii suficient de stabil emoțional încât să nu îți pese foarte tare de modul în care te percep ceilalți. Să fii ok tu cu tine- cu cine ești  dar și  cu defectele tale.

Și să știi să conduci povestea către percepția pozitivă de final.

E nevoie ca tu să fii în controlul poveștii tale de vulnerabilizare și nu ea în controlul tău! Atunci când controlul întâlnește vulnerabilitatea rezultatul este conectarea puternică cu cei care te ascultă și un efect aproape magnetic asupra lor.

Hai să vedem cum se simte acest efect magnetic al poveștii de vulnerabilizare împărtășite din zona de asumare și leadership!

 

 

Cum spui o poveste personală în care apari așa cum ești, perfect de imperfect și vulnerabil în fața oamenilor?

  1. te faci plăcut  ( stabilești RAPORT cu oamenii)
  2. intri în zona personală, duci povestea în zona dureros de personală
  3. surprinzi transformarea relevantă și pentru cei care te ascultă

Dacă privești atent discursul lui Brian Goldman descoperi că sunt prezente cele 3 părți!

Te faci plăcut, destinzi publicul cu umor:

Intri în zona dureros de personală:

Surprinzi relevanța transformării tale într-un mesaj valoros pentru ceilalți!

Discursul lui Amy Cuddy- Your body language may shape who you ar

este o altă demonstrație de conectare autentică și puternică folosind povestea personală și vulnerabilizarea. Cei 3 pași se regăsesc și aici.

-umorul

-povestea personală în zona de vulnerabilitate

-esența de luat acasă de către public

Vulnerabilitatea intr-o poveste imprimă ADEVĂR ȘI EMOȚIE. DĂ POVEȘTII O PUTERE APARTE!

E un nivel diferit de conectare cu cei care te ascultă, e intimitatea împărtășirii feței nevăzute, ceva ce trece dincolo de social corect și se ancorează în a te lăsa văzut așa cum te cunoaște poate cel mai bun prieten! Intimitate și încredere! E leadership- e despre a arăta oamenilor cine ești și de unde vii și a-i invita să actioneze. Vulnerabilitatea unei povești personale ne scoate din ” tendința de a analiza rațional totul” și ne duce într-o conectare adâncă la nivel uman. E zona în care tiparele vechi de acțiune fiind întrerupte avem posibilitatea de a schimba macazul de acțiune.

Faptul că te deschizi în fața oamenilor cu partea ta de eșec, eroare, imperfecțiune este o permisiune pe care o acorzi celor care te ascultă de a face la fel! Este un spațiu deschis de prezență relațională și o invitație spre deschidere!

Ia acest articol drept o invitație! Pentru momentul în care ești pregătit!

You cannot live when you are untouchable! Life is vulnerability. (Edouard Boubat)

Cu drag!

Poveste cu …simțul umorului

Dacă

A sense of humour is just common sense dancing! (Clive James)

atunci îmi plac poveștile care știu să danseze cu publicul! 🙂

Să recunoaștem: Umorul e un avantaj competitiv atunci când spui o poveste! Face oamenii să se relaxeze și să devină mai deschiși la mesajul pe care îl oferi, crește conectarea publicului cu tine, face lucrurile mai plăcute și te face pe tine mai … plăcut! 🙂

Cum putem folosi umorul într-o poveste?
Hai să vorbim azi despre 3 moduri concrete în care umorul poate fi parte din povestea pe care o spui! 3 MECANISME DE A FOLOSI UMORUL ÎN POVESTE.

Primul este ÎNTORSĂTURA DE SITUAȚIE
Se spune că cel mai important atunci când ții un speech sau spui o poveste e procesul gândurilor din mintea celui care te ascultă! Să fii conștient de ce gândește publicul în timp ce tu vorbești te ajută să produci reacțiile dorite- inclusiv râsul.
Pentru că -serios vorbind- a-i face pe oameni să râdă atunci când vorbești în public e…o treabă serioasă. 🙂 E de fapt o formă subtilă de persuasiune!
Revenind la întorsătura de situație- cum o folosești pentru a amuza? Clădește așteptări într-o
anumită direcție și apoi….schimbă brusc direcția! Fă oamenii să se aștepte ca tu să spui ceva și…spune ceva cu totul contrar!

Umorul apare din nepotrivirea între așteptare și realitate.

Uite un exemplu- scurt de poveste împărtășită de Ken Robinson pe scena TED.

Care e tiparul acestui gen de umor?
Premisă, pauză, poanta (punchline), pauză.
Premisa-nimeni nu știe cum arată Dumnezeu.
Pauza – de reflecție-oamenii se gândesc la ce tocmai si spus, se gândesc dacă știu cum arată Dumnezeu sau dacă sunt de acord că nimeni nu știe cum arată Dumnezeu…
Poanta- „Vor ști într-un minut!” (ne duce în cu totul altă direcție decât prima replica)
Pauza– dă răgaz oamenilor să râdă, să savureze replica (the punchline)
Contradicția dintre gândul initial și replica punchline e cea care face lucrurile să fie “funny”!

Al doilea tip de umor este TRIADA …MODIFICATĂ

Triada este o tehnică de speaking în care oferi 3 exemple, 3 argumente, 3 modalități de a-ți
susține o idee și asta oferă completitudine, un simț al întregului, senzația de rotund și închegat.

We find something complete and satisfying in a group of three, like a three-
legged stool that can stand firmly on uneven ground.
— Nick Morgan

Ce este triada modificată pentru a stârni umor?
E o rupere de tipar, e un truc ca de magician în care atenția publicului e condusă într-o direcție de primele 2 elemente ale triadei, e distrasă în acea direcție pentru ca apoi să apară… surpriza prin al treilea element.
Prima și a doua idee contruiesc într-o direcție așa încât cel din public începe să vadă un tipar.
A treia idee rupe tiparul!
Uite un exemplu- o poveste a lui Craig Valentine în care apare triada modificată.

Ai detectat-o?
Apare în 2 momente.
„-How about we would raise your salary up to this?
This is not a financial decision, this is a dream decision!”
„-How about we would raise your salary up to this?
-Do you know he raised it 4 times?”
„-How about we would raise your salary up to 6 figures?
I said

-Dreams are overrated! 😊”

A doua triadă este
„I went back the next day, I looked the vicepresident in his eyes and I was firm, I looked him directly in his face and I was bold, and I said to him….my wife said my dream is not for sale!”

Un al treilea mod de folosire a umorului într-o poveste este folosirea ANCOREI
UMORISTICE (că tot vorbeam în articolul anterior despre ancore în storytelling).
Ce crezi că se întâmplă atunci când o replică amuzantă cu efect puternic asupra publicului apare în mai multe locuri pe parcursul poveștii, în mai multe contexte într-o formă identică sau foarte puțin modificată?
Devine o ancoră! Își întărește efectul! Relaxarea și amuzamentul indus se amplifică! Umorul ei se intensifică!

Uite un exemplu în povestea lui Craig Valentine!

Ai remarcat cele 3 momente în care apare ancora „I am black” sau „You’re black”?

„I don’t know if you can tell something about me…See if you can…I’m black!

 

„-You don’t look like the regular trainer!

-I know I’m tall!

-I don’t know how to tell you this!… But you’re black!

 

„You had them in the palm of your hand! …and then she looked at me as if to say

-And you’re still black!”

Humour is simply a funny way of being serious!

Așa că f olosește-te de momentele de umor intens și apoi condu ascultătorii spre un mesaj profund!
Călătoria devine astfel cu atât mai savuroasă!

The end of laughter is followed by the height of listening. Jeffrey Gitomer

 

Cu drag,

Ancora și anti-ancora în storytelling

Știi că atunci când cumperi o sticlă de parfum magazinele îți oferă de obicei gratuit o mostră din altul? E modul lor de a promova produsele- un fel de test for yourself, dar cu durată mai lungă decât simpla folosire a testerului în magazin. Și e varianta mai personalizată- folosești parfumul respectiv nu pe o fâșie de carton ci “pe pielea ta” unde mirosul capătă individualitate datorită Ph-ului pielii…

Ei bine tocmai primisem o mostră de 2ml de parfum-Flora by Gucci- habar n-aveam cum miroase…Dar m-am hotărât să-i dau o șansă și  fiindcă era foarte mic l-am pus în geanta de sală. Era foarte la îndemână, perfect de folosit după duș.

Așa că a urmat un tipar- în fiecare săptămână, de 2 ori pe săptămână-AEROBIC-DUȘ-  AROMĂ DE FLORA BY GUCCI.

Ce crezi că s-a-ntâmplat mai departe?

S-a terminat parfumul! 🙂

Da, adevărat…dar voiam  să zic  și mai departe decât atât. Azi.

Azi …îl am în sertarul de la noptieră! Și nu e neapărat genul de parfum care m-ar fi atras  și mi-ar fi “vorbit” de pe raft, pe care l-aș fi ales dând o raită de shopping în magazine.Am ales totuși să-l cumpăr.

De ce?

Pentru că acum îmi spune ceva! Ceva ce nu putea să-mi spună direct de pe raft.

-AEROBIC-DUȘ- AROMĂ DE FLORA BY GUCCI.

Știi starea de bine pe care o ai la sfârșitul efortului fizic de 1 oră? La mine e o combinație de oboseală musculară, energie vibrând în interior și liniște…

E ceva la care îți spui

-Mai vreau din asta!

De fapt asocierea repetată a pus semnul egal între mirosul de Flora by Gucci și starea interioară de după aerobic. Mirosul îmi spunea „oboseală musculară, energie vibrând în interior și liniște…”

Mirosul  devenise una cu starea!

Dar nu despre parfumuri vreau să vorbesc cu tine în acest articol ci despre ancore (adică despre ce devenise parfumul între timp pentru mine) .

ANCORA ÎN NLP

Ancorele reprezintă unul din cele mai faimoase concepte ale programării neurolingvistice ( NLP ).

Ce înseamnă?

Două evenimente puse cap la cap în mintea unei persoane pentru că atunci când unul din evenimente se întâmplă, cel de-al doilea să fie amintit în subconștient.

Ancora este folosirea unui stimul extern (sunet, imagine, miros, gust, atingere) pentru a produce un  același răspuns intern –al tău propriu sau al celorlați.

De exemplu parfumul meu și starea de bine de după sport. Sau clopoțelul lui Pavlov și starea de foame (inclusiv creșterea cantității de salivă) a câinilor

Ancora însă poate fi un instrument foarte eficace în “mâinile” ( fie vorba-ntre noi și în “picioarele” și ”gura”) unui public speaker. 🙂

În 3 modalități: ancora-gest, ancora folosire a spațiului scenei, ancora-replică.

 Ce este ANCORA ÎN PUBLIC SPEAKING ȘI STORYTELLING?

Simplu spus atunci când ești pe scenă ancora este  crearea unei reacții stimul-răspuns. O folosire repetată a ceva (a unui gest, a spațiului scenei, a unei replici) cu asocierea unei stări sau emoții.

Formula matematică ar fi ANCORA=REPETIȚIE—>ACEEAȘI STARE

 

Folosirea spațiului scenei

Într-un discurs poveste poți ancora diferite părți ale poveștii în diferite părți ale scenei. E nevoie însă să fii consecvent. Să onorezi locația!

De exemplu dacă în partea stângă a scenei  din perspectiva publicului ai plasat conversația inițială cu bunica ta, ai desfășurat apoi povestea, ai revenit în aceeași parte pentru a doua conversație cu bunica și apoi la sfărșit mergi din nou în aceeași locație conversând… cu publicul, acesta s-ar putea să fie contrariat. Să își spună ceva de genul

– Ce naiba! Ăla era locul bunicii! Tocmai ai îmbrâncit-o pe bunica de-a ieșit afară de pe scenă!:)

Poți folosi ancora spațială prin delimitarea zonei de pe scenă în care vorbești despre dificultăți și lupta de a le depăși (partea stângă a ascultătorilor) de zona scenei în care vorbești despre toate rezultatele bune obținute (partea dreaptă a ascultătorilor). Iar mesajul central e livrat de obicei din mijlocul scenei.

O astfel de folosire a scenei îți oferă ocazia de a întări emoția diferită asociată fiecărei zone de scenă.

 

Gest

Poți folosi un anume gest pentru ancora un răspuns emoțional specific al publicului (entuziasm, atenție, zâmbet) și apoi simplul gest să declanșeze emoția.

 

 

Replică

Bănuiesc că și tu, la fel ca mine, îți dorești ca la finalul discursului sau poveștii pe care o spui pe scenă oamenii să ia la purtător mesajul. Să le rămână. Și chiar să îl aplice!

Dacă nu reușeșc să-și aducă aminte nimic din ce le-am vorbit ce rost ar mai avea?

Și pentru ca mesajul nostru să rămână puternic “ancorat” în cei care te ascultă ancora-mesaj este o tehnică excelentă pe care o poți folosi. Ce este ea?

Un mesaj repetat și ranforsat care înglobează o idee cheie. Dar nu e o repetiție seacă, monotonă și colțuroasă ca repetiția blocurilor comuniste copiate la indigo.  E o repetiție a unei idei cuplată sau împachetată în emoție!

O repetiție care ajută publicul să rețină mesajul! Marchează cuvintele! Le imprimă forță !

Uneori însuși titlul tău poate fi ancora-mesaj (e structura circulară completă- începi și termini cu mesajul ancoră). Funcționează foarte bine atâta vreme cât nu dezvăluie de la început sensul mesajului cheie ci păstrează surpriza și chiar stârnește o ridicare mirată din sprăncene de tipul “oare ce vrea să zică de fapt?”. Iar răspunsul se construiește treptat, e intuit pe parcurs și e revelat la final!

Hai să vedem o poveste-discurs care folosește extraordinar ancorele…și anti-ancora. Inclusiv ancora-titlu-mesaj. E povestea lui Dananjaya Hettiarachchi-I see something, cu care a câștigat campionatul mondial de public speaking din 2014.

Ce tipuri de ancore și anti-ancore ai descoperit?

Uite ce am remarcat eu:

combinația între ancora spațială și ancora replică

Plasează  în locații diferite din scenă conversațiile cu mama, respectiv cu tata și le introduce prin repetarea aceleiași replici umoristice care stârnește zâmbet și relaxare în public. Care?

-put them all together you get my mum-în locul discuției cu mama

-put them all together you get my dad- în locul discuției cu tata

-ancora titlu și ancora replică

Sunt de fapt mesajul central al discursului-poveste. Cu mențiunea că titlul este scurtat la jumătate din replică și este îmbrăcat în curiozitate și suspans…

Mesajul central  -I see something in you but I don’t know what it is- are 4 rostiri însoțite de emoție  ân 4 contexte diferite. Apare în

-discuția cu Sam

-discuția cu tipul din Toastmasters

-conversația nocturnă cu soția lui (cu un mic twist, sub formă de întrebare de data asta)

-cuvintele mesaj adresate de el către public

Emoția  e în crescendo- a doua rostire e mai emoționantă decât prima și pe măsură ce apar în poveste emoția se sudează din ce în ce mai tare de replică .

anti-ancora

Danajaya Hettiarachi folosește aici anti-ancora prin gest. Ce vreau să spun cu asta? La început apare

-un gest cu un obiect de recuzită (trandafirul) asociat unei emoții negative .

La final apare

-cu același obiect de recuzită un alt gest, diferit și surprinzător, dar asociat cu o emoție pozitivă

Formula ar fi ANTIANCORA=REPETIȚIE MODIFICATĂ—>ALTĂ STARE

Danajaya începe și termină discursul său cu un props folosit ca expresie a unei analogii (floare-om).

Gestul și emoția asociate se schimbă însă

-gestul inițial e de rupere a petalelor, de a face floarea bucăți și de a o arunca la gunoi. Emoția e „to feel broken”

-gestul final e de a scoate floarea întreagă din gunoi. Emoția e surpriză mixată cu recunoștință.

 

În loc de concluzie: Ancorează mesajul tău  cu intensitate emoțională în oamenii care te ascultă! Și ridică ancora atunci când vrei o schimbare de peisaj emoțional! Sail the story!

 

Cu drag,

 

 

 

 

 

Puncte de inflexiune- cum curge energia prin poveste?

Ai fost vreodată la o clasă de fitness sau la o oră de sport cu antrenor personal?

Dacă da atunci știi senzația aia faină de energie care îți inundă fiecare celulă la capătul unei ore de efort!

Săptămâna trecută eram într-un astfel de moment- se întâmpla strechingul de la finalul orei, energia vibra în interiorul meu după o ședință în care am avut de toate- și alergare și exerciții mai lente cu greutăți, și jumping jacks și planck…  și o aud pe Andreea- antrenoarea-  spunând!

– Fetelor într-o ședință de fitness e loc pentru toate- și pentru ritm rapid și pentru ritm lent. Acum e timpul pentru relaxare – 5 minute de streching!

E la fel și într-o poveste bună. Energia și ritmul variază, nu curge constant ca apa unui canal. Seamănă mai degrabă cu un râu de munte- se schimbă mereu, are zone mai lente, zone mai rapide, cascade.

Schimbarea este singura constantă în viață– spune Heraclit.

Și într-o poveste energia urcă și coboară, povestitorul clădește tensiunea și relaxarea. Dacă punctul culminant al unei povești are prea puțină energie scade intensitatea emoțională a poveștii și îi va scădea impactul!

De unde vine energia pe care povestea o transmite celui care ascultă?

E un soi de energie kinetică (vine din mișcare 🙂) și are 3 surse

mișcarea evenimentelor (apar obstacole care sunt depășite și în final avem rezolvarea)

mișcarea fizică pe scenă a celui ce împărtășește povestea  și modularea vocii ca mijloc de a livra povestea folosind exprimarea corporală și întregul arsenal al vocii-instrument

mișcarea emoțiilor sau schimbarea de stare– cea mai subtilă și mai fină modalitate de a schimba energia

Hai să ne oprim pe rând asupra lor!

 

1.Mișcarea evenimentelor

Mișcarea evenimentelor dă poveștii o formă specifică.

Ce vrea personajul?  Ce se interpune între personaj și scopul său? Ce face personajul în timp ce apar obstacolele? Cum își urmărește scopul? Unde apar schimbări de direcție?

Conflictul și depășirea lui îi dau poveștii o formă de munte, o formă care face aluzie la tipare, la ritm, la energie. Triunghiul (numit și forma Aristoteliană a poveștii) e o metaforă vizuală pentru energia care e în ascensiune la început- și crește și tot crește pe parcursul derulării conflictului. Și care se liniștește la final!

Forma e similară cu cea a unui deal pe care urcă un biciclist. E graficul acumulării și eliberării de tensiune. Pe versantul conflictului urcușul e dificil, greutățile sunt prezente, tensiunea se acumulează. Pe versantul descendent – al rezolvării-soluția e la îndemână, mișcarea devine fluidă, personajul depășește cu ușurință problemele- apare relaxarea.

Ritmul poveștii funcționează însă invers decât la un biciclist care parcurge un deal. Urcușul- conflictul- aduce cu sine evenimente care se succed destul de rapid și care încurcă personajul în încercarea sa de a ajunge la scopul propus. Ritmul este alert, intens!

Pe panta rezolvării și la final când apare mesajul ritmul poveștii se liniștește (în schimb biciclistul la coborâre are viteză mai mare decât la urcare). 🙂

2.Mișcarea fizică pe scenă și modularea vocii

Povestea este mai mult decât cuvintele din ea! Atunci când îi citești o poveste unui copil și vrei să îl faci să savureze momentul, gândește-te puțin, ce faci?

Faci povestea să fie vie! Pui în cuvinte inflexiuni, variezi ritmul și energia, interpretezi personajele!

Și acum gândește-te că spui o poveste personală pe scenă! Dacă ești foarte concentrat pe cuvinte, pe ordinea lor, pe ce ai de spus, dacă ești foarte mult în mintea ta în timp ce cauți frenetic după următorul cuvânt pe care îl ai de spus…povestea nu va fi deloc expresivă!

În schimb dacă îți știi povestea suficient de bine (doar e a ta, personală :)), dacă nu te cramponezi de cuvinte, dacă îți folosești corpul și vocea ca instrumente care transmit ritmul și energia poveștii cuvintele vor deveni vii și adevărate. Povestea va fi mult mai reală și va atinge!

Așa cum vocea poate fi o unealtă foarte versatilă pentru a transmite acțiunea și emoția poveștii prin variații, de la volum ridicat la …șoaptă, de la ritm cu sufletul la gură la…pauză, tot așa poate fi și corpul! De exemplu atunci când mergi și te oprești brusc… e o rupere de ritm. La fel dacă stai pe loc și deodată faci un gest brusc!

Mișcările au nevoie să suțină ideile și acțiunea poveștii, să fie congruente cu conținutul ei. Cu alte cuvinte să te miști cu scop :).

De obicei ritmul vorbirii și volumul vocii sunt crescute în pasajul conflictului care crește. Iar în momentul de final în care povestea își dezvăluie mesajul tonul devine mai coborât, ritmul devine mai calm, energia se liniștește  și povestea își transmite înțelepciunea.

Urmărește fragmentul din povestea lui Bo Eason! Simți cum mișcarea și vocea rup ritmul în secvența în care Jerry ajunge la balon? Mișcarea devine scurtă explozivă! Vocea merge pe un pitch înalt! Corpul și vocea se sincronizează pentru a da viteză, forță și intensitate momentului. E un vârf de energie!

3. Mișcarea emoțiilor personajelor

Care e emoția personajului la începutul poveștii? Care e emoția sa la sfârșitul poveștii? Unde se întâmplă transformarea?

Curba emoțională în poveste are de obicei traseul invers dealului urcat de biciclist.

În prima porțiune- cea a conflictului emoția este negativă (tristețe, frustrare, furie).Finalul poveștii-prin rezolvare și mesaj va echilibra această emoție și o va duce pe plus în zona  de victorie, fericire, bucurie. Ăsta e tipul de emoție cu care vrei să contaminezi oamenii la final!

 

Dacă știi să folosești emoțiile eficient în poveste știi să vorbești inimii ascultătorilor tăi!
Dananjaya Hettiarachchi

 

 

-Schimbarea stării speakerului care spune povestea, schimbarea stării celui care ascultă

Pe lângă emoția personajului poți jongla cu starea serioasă sau jucăuș-glumeață a celor care te ascultă alternând zonele funny cu cele serioase.

Să zicem că povestea ta îi duce pe cei care o ascultă într-o zonă de umor- îi face să râdă. Dacă apoi treci într-o zonă serioasă asta va fi o schimbare de energie!

Cuvintele sunt completate de expresia facială care transmite cel mai bine starea!

Uite un exemplu- o bucată scurtă dintr-o poveste a lui Craig Valentine- în care e evidentă trecerea de la glumă la serios, de la glumă la serios din nou. Și e foarte tare modul în care expresia facială și tonul vocii transmite această diferență netă de stare!

Ai simțit schimbarea de stare? Schimbările de energie sunt acolo tocmai ca să fie…simțite. Nu ne gândim de cele mai multe ori la ele! J

Și acum hai să luăm un exemplu complet! Hai să observăm împreună cum se întâmplă schimbările de energie pe parcursul poveștii lui Doug Stevenson!

MIȘCAREA EVENIMENTELOR (conflict)

-câinele se îmbolnăvește

-nu ia pastila de bunăvoie

-dă afară pastila atunci când stăpânul încearcă să îl facă să o ia

 

MIȘCAREA CORPULUI și MODULAREA VOCII

-punctul culminant- momentul în care câinele dă afară pastila (e un vârf de energie)

  

MIȘCAREA EMOȚIILOR

  • emoția inițială- iubire și grijă (câinele îi este cel mai bun prieten)
  • îngrijorare, compasiune (câinele s-a îmbolnăvit, i-am simțit nasul)
  • calm (ok, cool)- momentul în care primește pastilele de la veterinar
  • frustrare – încercare nereușită de a-i da pastilele, câinele scuipă pastilele
  • surpriză- să ascund pastila în unt de arahide? când primește sfatul unui prieten
  • bucurie- soluția funcționează

 

Asemenea energiei dintr-un atom, nucleul poveștii stă în esența sa. Asemenea energiei dintr-un atom pe care nu o vedem, nu o auzim, nu o putem atinge niciodată în mod direct și totuși o recunoaștem și o simțim, esența poveștii este vie dar intangibilă.

Ceva mult mai profund decât simplele cuvinte face să bată inima poveștii!

Faptul că reușești să locuiești cu adevărat în personaj!

(Robert Mc Kee) 

 

Locuiește-ți personajul pentru a face ritmul poveștii să bată în ritmul inimii sale! 

Retrăiește evenimentele! Permite-i  personajului să se miște și să vorbească prin tine! Trăiește-i emoțiile!

Cu drag,

 

Principiul vaselor comunicante în storytelling

O dimineață tihnită de vacanță de iarnă. Din soiul acela în care cobori la micul dejun în pijama și în aer plutește relaxare și drag…

Fulgii se rostogolesc în bolul de sticlă, lingura e pregătită. Dau să torn laptele când…

-Stai! Vreau să-ți citesc ceva! spune o voce plină de neastâmpăr. Și Adela îmi și înhață cutia de lapte din față.

Și cuvintele încep să i se rostogolească pline de zvâc și de nerăbdare. Îmi citește grăbit dar pune și intonație în ce aud :).

Rețetă de pompier

 

Se ia un copil și se pune să sufle cu forță în lumânările de pe tort, până nu mai rămâne niciuna aprinsă. I se pune pe cap cea mai frumoasă caschetă roșie de mers cu bicicleta, peste care mama și tata adaugă o linguriță de energie și două de curaj. Când merge cu bicicleta în parc, copilul are întotdeauna grijă să-și umple bine sticluța cu lapte Fulga rece, în caz că i se face sete și se cațără prin toți pomii ca să salveze puii de pisică rătăciți. Vara când e arșița mai mare, micuțul pompier se lasă în grădină, unde mânuiește cu dexteritate furtunul cu apă, răcorindu-și toți amicii înfierbântați.

Mama îl ia apoi și îl usucă cu o pelerină (din pătură sau prosop) dându-i un pupic magic pe frunte. Se dă la școală și după cel puțin 12 ani, micul erou care salva cu succes toate pisicuțele din copaci, va deveni, în sfârșit, un mare erou care va salva oameni.

Zâmbesc și o căldură moale îmi curge prin vene! Semn că povestea Fulga în combinație cu vocea Adelei m-a atins! E touch down! Emoție!

De fapt povestea de marketing și povestea din public speaking funcționează….similar ca mecanism. Diferă doar ce se întâmplă la sfârșit!

Și funcționează pe bază de emoție și pe PRINCIPIUL VASELOR COMUNICANTE!

Adică?

Hai să vedem!

Ce spune principiul vaselor comunicante?

Nivelul lichidului într-un sistem de vase comunicante este acelaşi indiferent de numărul, forma şi dimensiunea vaselor. Adică dacă punem lichid într-un vas de forma unui U, lichidul se va plasa la același nivel orizontal în ambele  părți ale U-ului.

 

Ce legătură are asta cu storytellingul, cu povestea de marketing și cu emoția care tocmai  a marcat un touch-down? Sau cu povestea din public speaking?

Povestea pe care o spune un produs, povestea de marketing care vinde funcționează asemănător vaselor comunicante!

Egalizează valoarea materială a produsului cu valoarea emoțională atașată prin povestea de marketing. Valoarea materială  percepută a produsului crește atunci când îi este atașată o valoare simbolică. (atunci când produsul îți declanșează o emoție specifică)

Uite și un exemplu bun de la NIKE.- What are girls made of?

E atât de bună încât la fiecare pas pe care îl faci încălțat în perechea de adidași Nike simți vibrând în interiorul ființei tale puterea emoțională a ideilor de aici! (asta…dacă ești fată :)))))

Într-un mod similar, povestea care ilustrează un concept (care transmite o idee cheie în public speaking) egalizează valoarea puterii logice a acestei idei cu puterea emoțională a metaforei poveștii. Valoarea acestei idei se intensifică prin emoția ce curge în poveste.

Uite de exemplu o poveste care aduce emoție în mesaj- POVESTEA STAY HUNGRY, STAY FOOLISH a lui Steve Jobs. O poveste al cărei mesaj te pătrunde și îți rămâne întipărit tocmai prin puterea emoției!

Rezultatele se măsoară diferit. Dacă la povestea de public speaking rezultatul pozitiv este memorabilitatea conceptului sau “ a lua la purtător”, a reține ideea-concept (gravată în memorie prin neurotransmițători), la povestea produsului rezultatul pozitiv este a lua  fizic produsul în schimbul unei anumite sume de bani.

Deschizi portmoneul. Sau deschizi mintea. Pe baza unui trigger simbol-emoție.

 

Apelul la emoție este foarte puternic! Atunci când declanșezi emoția înăuntrul ascultătorilor tăi îi încurajezi să se identifice cu mesajul tău la nivel visceral, făcând by-pass filtrului intelectual, depășind logica, depășind bariera scepticismului!

Cum faci asta într-o poveste personală? Frumusețea și emoția autentică a poveștii personale stă în vulnerabilitate!

Așa că pot să spun doar….

Cu drag,

 

Darul unei povești bune!

 

Pentru cei care știu să o folosească meșteșugit povestea este un DAR! Ceva ce au dobândit și oferă mai departe, ceva ce fascinează și funcționează, ce are încărcătură emoțională și  putere persuasivă!

În mod simplificat  STRATEGIA de a spune o poveste buna cuprinde:

– DIALOG (între personaje sau între gândurile din capul unui personaj)

– ACTIUNE  depășirea unor obstacole, viață intensă, conflict, prăbușiri și escaladări de situație

– RELEVANȚĂ/ REZULTAT pentru oameni, să însemne ceva pentru cei care o ascultă, să le aducă un mesaj important, o idee nouă sau să le modifice o perspectivă

Și te invit să experimentezi și să o folosești  în cât mai multe contexte. Unde?

-în vânzare pentru a convinge

-în conducerea echipei pentru a motiva oamenii

-în public speaking pentru a ilustra un concept și a aduce oamenii în energia potrivită

-în construirea de brand pentru a transmite valorile și imaginea brandului

 

Și acum hai să ne depărtăm puțin, să lărgim perspectiva și să privim POVESTEA MAI MARE A ANULUI 2018!

Vrei ca POVESTEA EXTINSĂ A ANULUI 2018 SĂ FIE FOARTE BUNĂ pentru tine? De fapt pentru a fi o poveste buna surprinzător sau nu are nevoie de același DAR: DIALOG ACTIUNE si RELEVANȚĂ transpusă în REZULTATE… Să mă explic, ce înseamnă fiecare!

Simon Sinek spune –

Începe cu sfârșitul în minte!

Deci am sa încep cu finalul darului- REZULTATELE și am să te întreb:

Ce îți dorești să însemne 2018 pt tine? Ce ar trebui să atingi pentru ca la sfârșitul lui să spui din toată inima-A FOST UN AN BUN?

Se spune că un vânător și-a luat într-una din zile pușca pe umăr și câinele la picior și s-a afundat în pădure. Nu era singur, îl urma un grup de prieteni vânători. Când a ajuns suficient de adânc în pădure și câinii simțeau deja mirosul vânatului, vânătorul s-a oprit, a ridicat pușca în aer, a închis ochii … și a țintit. Apoi s-a întors spre prietenii lui zicând

-Sper din tot sufletul că am doborât ceva bun! 🙂

Nu e ceva nou -claritatea este esențială atunci când ne referim la obiective. Și pentru ca focusul să fie foarte clar îți propun să alegi 1 obiectiv- cel mai important pentru tine pentru 2018 și să îl scrii. Scrisul e prima formă de concretizare a unei idei.

Ia o coala alba de hârtie si trece pe ea un obiectiv, cel mai important pe care îl vrei îndeplinit!

 

Și acum gândind in inginerie inversă ce ACȚIUNE  e nevoie sa pui în practică zilnic sau periodic sub forma unui OBICEI pentru a-ți bifa obiectivul la sfârșitul lui 2018? În ce interval de timp al zilei – între ce ore exact – îl vei practica? Scrie-l pe coală!

În partea de DIALOG avem o dată

DIALOGUL INTERIOR  adică ce ne spunem noua înșine  (și pe ce ton :)) pentru a fi propriii noștri suporteri. Ceva de genul „ești foarte tare” sau „bună treaba”, „ține-o tot așa” evitând vocile dezarmante si dezolante ale unchilor, mătușilor, bunicilor, colegilor binevoitori „ți-am zis eu ca n-o să fii în stare”, „n-o să reușești niciodată, degeaba te mai și strădui”.

Deepak Chopra spune că:

„fiecare celulă a ta ascultă în secret dialogul tău interior”

Știi câte celule ai in corpul tău?

Mai mult de 100 de trilioane. Deci… ai grijă ce le spui! 😉

DIALOGUL EXTERIOR: Care sunt oamenii cheie cu care poți vorbi pentru a face mai rapida sau mai ușoară atingerea obiectivului tău? Fă o lista cu top 3 pe coala ta! Si propune-ți modul în care îi vei aborda.

“Prețuiești viața? Atunci nu mai risipi nici un pic de timp – căci timpul este cel din care viața e făcută”  Benjamin Franklin

Ai intrat deja în povestea lui 2018. Fă din el un  DAR – construind strategic  din interiorul poveștii în fiecare zi! Aliniază DIALOGUL ȘI ACȚIUNEA CU REZULTATELE!

Darul ești…tu!

Să ai un 2018 excepțional! La mulți ani!

cu drag